De la “Imamul a leșinat” la “Buzele lui Dilber”, câteva feluri de mâncare turcești cu nume amuzante și povestea din spatele lor

Imamul a leșinat (Imam bayildi)

Imam bayildi este un fel de mâncare făcut din vinete, roșii și ardei verde și se mănâncă rece. Acesta are o poveste ciudată. “Imam bayildi” literalmente înseamnă “imamul a leșinat”. De ce imamul a leșinat alcătuiește o întreagă poveste.

În vremurile de război în care mâncarea era rară, exista un imam care făcea stocuri în casa lui cu tot felul de alimente. Soția lui, pe de altă parte, nu a fost fericită de această situație, deoarece, deși aveau mâncare din belșug, mâncau aceeași mâncare în fiecare zi. Vedeți, imamul își păstra stocul pentru zile mult mai rele, în cazul în care rămâneau complet fără mâncare. Soția a încercat să-l convingă să folosească mâncarea din stoc, dar imamul nu a fost convins. Într-o zi, soția s-a săturat, a invitat vecinii și a împărțit cea mai mare parte a stocului cu ei și a pregătit un fel de mâncare cu tot ce a rămas.

Când imamul a venit și a văzut masa, a fost surprins, dar soția i-a spus că era o noapte specială și că imamul nu putea fi supărat pe ea. După ce au luat masa, imamul și-a avertizat soția să nu mai risipească mâncarea apoi a intrat în camera unde ascundea stocurile și a vazut că totul era gol. Și imamul a leșinat, rostogolindu-se. Astfel, felul de mâncare, și-a luat numele de la imamul leșinat.

Există, de asemenea, o altă poveste care spune că imamului i-a plăcut tare mult felul de mâncare pe care soția sa l-a pregătit. În acest caz, “imam bayildi” ar însemna “imamului i-a plăcut”. Ambele cazuri sunt posibile, dar cred că primul este mult mai distractiv cu siguranță.

Buzele lui Dilber (Dilber Dudağı)

Dilber Dudağı este un desert care datează din epoca Imperiului Otoman. Numele său înseamnă “Buzele lui Dilber”. Se spune că a existat un bucătar care a trăit în perioada otomană, renumit pentru mâncărurile delicioase pe care le făcea. El era îndrăgostit de o doamnă pe nume Dilber, dar nu au putut să fie împreună niciodată. Deci, el a făcut acest desert asemănător buzelor ei pline, cărnoase, ca o amintire a iubitei lui.

Buricul femeii (Hanım göbeği)

Hanım göbeği este un alt desert turcesc cu un nume ciudat dar nu vă faceți griji, nu are o poveste nebună despre un bucătar care imită burta iubitei sale sau ceva de genul acesta. Desertul se numește buricul femeii pentru că arată pur și simplu ca un buric… aproximativ.

Ali Nazik (Mâini delicate)

Ali Nazik este un fel de mâncare preparat cu vinete coapte amestecate cu iaurt cu usturoi și un amestec special de carne tocată așezat deasupra. Sultanul Yavuz Selim al Imperiului Otoman a apreciat foarte mult acest fel de mâncare care i-a fost servit și a întrebat: “Ale cui mâini delicate au pregătit această mâncare?”, lăudând bucătarul și talentul său. Mâini delicate se spune “eli nazik” în limba turcă, însă în timp numele preparatului a evoluat în Ali Nazik.

Ciorba Tarhana

Tarhana este o ciorbă iubită de turci și mâncată destul de frecvent în zilele reci de iarnă. Povestea este că Sultanul Yavuz Selim a vizitat odată o casă din Anatolia în timp ce era îmbrăcat ca un cetățean. Gazda era o doamnă săracă și i-a pregătit această ciorbă. Sultanului i-a plăcut ciorba pe care a făcut-o și a întrebat-o ce este. Femeia a răspuns spunând că era o ciorbă “darhane”, sugerând că era săracă și putea face doar această supă. Sultanul, în schimb, a răsplătit gazda. Numele s-a schimbat în timp din “darhane” în “tarhana”.

Degetul vizirului (Vezir parmak)

Vezir parmak este un desert turcesc. Vezir parmak înseamnă literalmente “degetul vizirului” și seamănă cu un deget. Bine… într-un fel. Povestea acestui desert este una destul de epică și ar putea fi doar atât, o poveste! Potrivit legendei, sultanul și vizirul său au plecat într-o zi la vânătoare. În timpul vânătorii, vizirul a tăiat accidental degetul sultanului cu sabia. Foarte calm, vizirul a spus că trebuie să existe un motiv pentru care s-a întâmplat asta pe care nu l-au putut înțelege încă. Sultanul s-a înfuriat și a ordonat ca vizirul său să fie dus în temniță.
Într-o altă zi, sultanul a mers din nou la vânătoare. De data aceasta, au dat peste canibali. Canibalii i-au mâncat pe toți cei din grup, cu excepția sultanului pentru că aveau o regulă, nu mâncau pe nimeni care avea o parte lipsă a corpului. Când sultanul s-a întors, a ordonat ca vizirul să fie scos din temniță și i-a mulțumit că i-a salvat viața. Pentru a sărbători supraviețuirea sultanului, a fost pregătit un ospăț și bucătarii au făcut un desert special în acea zi, care apoi a fost numit “degetul vizirului”. Așa a scăpat sultanul de a fi mâncat de canibali. Poate că vizirul avea dreptate, orice se întâmplă cu un scop.

Coapsa femeii (Kadınbudu köfte)

Kadınbudu köfte este în esență chiftele amestecate cu orez, trecute prin ou și prăjite. Numele, totuși, este unul dintre acele ciudate. “Kadınbudu” înseamnă “coapsa unei femei”. Partea cea mai ciudata este că nu arată deloc ca o coapsă de femeie. Cine a venit cu acest nume și de ce oamenii au fost de acord să-l folosească, cine știe? Dar se pare că există o anumită legătură între femei și mâncare, având în vedere aceste nume.