Destăinuiri episodul 7 (rezumat)

În cel de-al 7-lea episod al serialului Destăinuiri, Meliha își exprimă regretul pentru iubirea platonică trăită cu Necdet, pe care l-a prins într-una din vizitele ei, împreună cu altă femeie. Dacă toate necazurile pe care le-a avut până atunci nu au dărâmat-o, trădarea lui a fost ultima picătură și momentul în care a vrut să se sinucidă.
Este profund dezamăgită că a trăit o minciună și se învinuiește că și-a pătat sufletul cu iubirea aceasta.
Meliha încheie ședințele de terapie luând cu ea sfaturile doctoriței care îi spune să nu se mai judece atât de aspru, să se bucure că a cunoscut sentimentul iubirii, să încerce să se împace cu ea și cu viața, să accepte lucrurile bune și rele care i s-au întâmplat și să ierte, să nu își piardă speranța și să caute să își ofere pacea și liniștea care i-au lipsit toată viața și pe care le merită atât de mult.

Doctorița Piraye încearcă să îl ajute pe Akif, un profesor a cărui viață a fost distrusă după un eveniment traumatizant și care a dezvoltat obsesia de a colecta tot ce găsește în cale și de a înregistra toate activitățile lui, fiindcă acest lucru îi dă un sentiment de control asupra vieții lui.

Ayşe călătorește în trecutul dureros al lui Osman, care nu discută cu nimeni în afară de ea și se simte pierdut după ce a rămas singur pe lume și a fost plasat în orfelinat.
Ayşe îi mulțumește doctoriței Manolya că a avut încredere în ea și se bucură că reușește să îl ajute pe Osman.

Un cuplu căsătorit vor să îi spună fiicei lor că este adoptată și cer îndrumarea doctorului Deniz.
Povestea lor este tulburătoare pentru Deniz, deoarece nici el și soția lui nu au putut avea copii.

După ce a început să-și depășească temerile, Alya vrea să-i spună doctoriței o parte traumatizantă a copilăriei ei despre care evita să vorbească.
Întâi povestește cum mama ei căuta motive ca să o lovească și o învinuia pentru orice.
Apoi povestește că era ca un nor întunecat care se adună deasupra orașului, care nici nu se risipește, dar nici nu varsă ploaia din el. Așa a ținut în ea ani de zile furia și suferința provocate de nedreptățile pe care i le făcea soacra ei, până într-o zi când a răbufnit. Era una din zilele obișnuite când o vopsea și o spăla pe soacra ei ca o slugă. După ce i-a turnat apă puțin mai fierbinte în cap, soacra ei a vrut să o lovească dar ea s-a apărat pentru prima dată. Alya era și ea acolo, avea sarcina să țină prosoapele în mână și privea bucuroasă pentru că a așteptat ani de zile să vadă că mama ei se apără, că nu mai stă ca un bolovan fără sentimente și îndură totul.
În timp ce ele se luptau, au căzut amândouă și bunica ei s-a lovit la cap și a murit.
Când familia a întrebat ce s-a întâmplat, cine este de vină, Alya care era în șoc, a arătat cu degetul spre mama ei deși intenția ei nu era să o învinuiască. După aceea mama ei a fost arestată.
Alya se învinovățește cumplit pentru asta. Doctorița plânge împreună cu ea și o consolează, apoi îi spune că dacă ar fi fost în locul ei, în acel moment de panică, ar fi făcut la fel.