Interviu cu Celil Nalcakan (Akif din “Totul pentru familia mea”)

228

„Totul pentru familia mea” a început pe 11 septembrie. Ce fel de sezon îl așteaptă pe public?
Sunt surprize și bineînțeles că nu le putem spune pentru că sunt surprize (râde). Va fi un sezon foarte interesant.

Uneori, un scenariu foarte bun și o distribuție bună nu sunt suficiente pentru ca un serial să fie vizionat. De ce crezi că i-a plăcut publicului „Totul pentru familia mea”? 
Atunci când ceva nu se întâmplă în serial, intră în joc speranța. Când nu se întâmplă un eveniment așteptat, oamenii urmăresc serialul în continuare cu speranța că se va întâmpla într-o zi. 
Când ne uităm la viața umană, atunci când nu se întâmplă ceva ce ne dorim, intră în joc soarta. O persoană care experimentează ceva negativ în propria viață, are nevoie să creadă în destin pentru a nu fi dărâmată. Telespectatorii noștrii iubesc speranța.

Ce fel de legătură ai format cu personajul tău Akif?
Dacă Akif ar fi fost o persoană din viața reală și ar fi avut un tatuaj, ar fi scris „A sta pe drumul cel bun este mai greu decât a merge pe drumul greșit”. Lui Akif nu îi place să stagneze ci să înainteze. Este foarte dificil pentru mine să îl joc pe Akif pentru că eu sunt genul de om care întotdeauna când întâlnesc o pisică pe stradă, mă opresc și o hrănesc. Pe de altă parte, eu încerc să-mi rezolv problemele discutând.

Sunt și părți cu care poți empatiza cu Akif?
Fără îndoială. Akif este de fapt partea din noi care este furioasă sau neliniștită. Acest lucru confirmă și telespectatorii noștri care urmăresc serialul. 
Akif nu a ucis pe nimeni până acum doar a fost în locul nepotrivit la momentul nepotrivit.
Are multe slăbiciuni.

Care sunt cele mai mari slăbiciuni ale tale?
Familia mea, pisica mea…Gândește-te la viață ca la o ceapă, strat cu strat… Decojești stratul exterior, nu-ți pasă, dar când ajungi la centrul acelei cepe…lucrurile pe care le prețuiesc cel mai mult sunt cele din interior.

Ai puncte slabe?
Nu am. Îmi iubesc toate defectele și greșelile mele (râde). Dacă nu le-aș fi făcut nu aș fi învățat nimic.

Te lupți cu tine însuți? Sau ai rezolvat acea problemă și acum ești complet împăcat cu tine?
Desigur, încă nu m-am împăcat. Acele lupte continuă. Am citit asta într-o carte: “Când oamenii aveau șapte ani, spuneau: „Tatăl meu știe totul”. La 40 de ani, spuneau: „Tatăl meu nu știe nimic”. Când ajung la 70 de ani, se întorc la început și spun: „Tatăl meu a știut totul”. Aceasta este ceea ce numim evoluție. Adevărul nu este unul singur. Adevărurile noastre evoluează odată cu viața noastră.

Din câte am observat ești priceput la cuvinte la fel ca Akif. Beneficiezi de acest lucru în viața reală?
Nu-mi place să vorbesc mult pentru că prietenii mei apropiați sunt oameni foarte valoroși. De exemplu, nu pot vorbi în fața lui Hakan Altun pentru că îmi place să ascult și să învăț de la el. Acum parcă v-am vorbit cât pentru patru zile. În viața normală, nu vorbesc atât de mult într-o zi întreagă.

Ai citit mult atunci…
Da, nu voi fi modest în privința aceasta.

Ce îți place să citești de obicei?
Iubesc literatura rusă. Să fiu mai sincer, îmi plac romanele rusești. În teatru, prefer mai mult operele francofonilor. De asemenea, nu mă opresc după ce am citit o dată. Am citit de 63 de ori „Demirciler Çarşısı Cinayeti” a lui Yaşar Kemal. Pot fi puțin obsesiv… Ar putea fi o boală pentru că cartea are 632 de pagini (râde).

Arăți puțin dur din exterior…
Pentru că așa sunt. Sunt așa cum arăt. Sunt înregistrat ca „ursul grizzly” pe telefonul mamei, imaginați-vă (râde). Sunt puțin dur, da. Să spunem că acesta este temperamentul meu.

Tocmai am verificat contul tău de socializare. Ai scris recent ” Nu mai am nici timp de făcut prieteni și nici nu-mi permit să-mi pierd prietenii… Nu am nici puterea să-mi spun necazurile, nici timp să ascult minciunile… Și pentru voi este dificil să cunoașteți oameni noi?”
Am scris asta ca să nu mai cunosc pe nimeni nou. Dacă citește cineva asta, sper să nu mă întâlnească. Nu-mi plac mulțimile. Am trăit 43 de ani și ce am, prietenii mei îmi sunt de ajuns.

De ce te-ai săturat să cunoști oameni noi?
Ce întrebare bună… Spre exemplu, asta este ceva foarte obositor, sunt obișnuit să fiu înșelat, sunt obișnuit să ascult minciuni, dar urăsc să fiu luat drept un idiot. Aceasta este cea mai mare insultă pentru mine din viața aceasta.  Înnebunesc când sunt tratat de parcă nu aș avea creier. În acel moment mă distanțez.

Există un eveniment în viața ta despre care să spui că a fost devastator?
Există, moartea bunicului meu… Aveam nouă ani când mi-am pierdut bunicul. Bunicul meu a fost o persoană foarte specială. Am învățat multe de la el. Când eram copil, familia mea facea multe rugăciuni pentru mine pentru că puneam mereu întrebări stupide precum „Câte cămile are Dumnezeu?” (Râde). Ei credeau că mi-am pierdut mințile. Bunicul meu era singurul care obișnuia să dea răspunsuri foarte logice la toate întrebările mele stupide. „Fiule, totul este între tine și Dumnezeu. Dumnezeu este și în inima ta!” îmi spunea el. Într-o zi l-am întrebat pe bunicul meu: „De ce nu mă tratezi așa cum mă tratează ceilalți?” 
El mi-a răspuns: „Fiule, amândoi suntem foarte aproape de Dumnezeu. Tu tocmai ai venit de la el și acum eu mă duc la el. Pe cei din mijloc scuză-i, nu-i lua în seamă”.

Ai fost vreodată atât de îndrăgostit încât ți-ai pierdut mințile?
Cui i-ar face bine să asculte o poveste amară?… Cântărețul Neșet Ertaș a spus bine când a spus că dragostea vine cu un secret.

Care este cel mai bun lucru pe care l-ai făcut în viață?
Câțiva prieteni buni.

Lucrul prin care simți aceeași plăcere și entuziasm de fiecare dată când îl faci?
Să merg la meciurile echipei Beşiktaş. La fel e și cu mâncarea.

Ce nu poți tolera niciodată?
Nu tolerez oamenii lipsiți de respect.

Interviu din 2021

Obțineți actualizări în timp real direct pe dispozitivul dvs., abonați-vă acum.