Biografia actorului turc Ozan Guven (Rustem Pașa din Suleyman Magnificul)

Ozan Muharrem Güven, născut pe 19 mai 1975 în Nürnberg, Germania, este un actor turc renumit pentru contribuțiile sale în film, televiziune și teatru.

Güven și-a petrecut primii nouă ani din viață în Germania, după care s-a mutat în Turcia. A studiat actoria la Conservatorul Municipal din Izmir și și-a perfecționat abilitățile la Teatrul Șahika Tekand din Istanbul. De asemenea, a urmat cursuri de dans modern la Universitatea de Arte Frumoase Mimar Sinan.

Vorbește fluent turca, germana și engleza, iar această abilitate l-a ajutat în cariera sa diversificată de actor.

A debutat pe micile ecrane în serialul “Çiçeği Büyütmek”, însă a devenit cunoscut datorită rolului său din “İkinci Bahar” (1998), unde l-a interpretat pe Ulaş. Acest serial a fost un punct de cotitură în cariera sa, deschizându-i drumul către alte roluri importante.

În cinematografie, Güven este cel mai bine cunoscut pentru rolul robotului 216 din filmele de comedie SF “G.O.R.A.” (2004) și Arif V 216 (2018), un rol care i-a adus aprecierea publicului. Filmografia sa include și producții precum drama “Balalayka” (2000), filmul western-comedie “Yahsi Bati” (2010) și comedia “Pek yakinda” (2014).

Pe lângă filme, a avut succes și în televiziune, interpretându-l pe Can Manay în serialul “Fi” (2017).
De asemenea, s-a remarcat în rolul lui Rüstem Pașa din drama istorică “Suleyman Magnificul”. Câțiva ani mai târziu, in 2020, a jucat din nou alături de colegii săi din acest serial Halit Ergenç și Nur Fettahoğlu, în serialul “Alegerea” (Babil) iar cu Meryem Uzerli și Okan Yalabık a jucat în filmul “Annemin yarasi” (2016).

De-a lungul carierei sale, actorul a acceptat roluri provocatoare și diverse, reușind să se impună ca o figură importantă în lumea artistică din Turcia.

În viața personală, Ozan Güven a fost căsătorit cu regizoarea și scenarista Türkan Derya între 2005 și 2010, iar cei doi au împreună un copil.

Despre absența tatălui, actorul spune: “Întotdeauna am simțit lipsa tatălui meu, dar viața a continuat. Până la urmă, toți murim într-o zi. Cineva crește fără tată și devine un om de valoare, altcineva are parte de o familie plină de iubire și ajunge pe un drum greșit”.

În viața de zi cu zi, nu vrea să fie perceput ca actor sau celebritate: “Faptul că sunt actor nu înseamnă că oamenii trebuie să știe totul despre mine. Nu m-am privat de nimic din cauza acestei profesii. Îmi trăiesc viața ca oricine altcineva”.

Consideră că unul dintre cele mai mari norocuri ale sale a fost să joace alături de actori de renume în İkinci Bahar : “A trecut atât de mult timp! Dar amintirile sunt încă vii, este unul dintre cele mai prețioase proiecte ale mele. Regretata Meral Okay spunea că İkinci Bahar este o bijuterie. Și pentru mine este un serial pe care îl voi păstra ca pe o comoară toată viața. A fost rampa de lansare a carierei mele. Dacă, peste ani, cineva mi-ar propune să revăd viețile lui Ulaş, Hanım și Ali Haydar, m-aș întoarce fără ezitare pe aceleași trepte din piața Samatya. Acest serial nu mi-a influențat doar cariera, ci și viața personală. Pe platoul de filmare am cunoscut-o pe Türkan Derya, pe care o respect enorm pentru munca sa, iar relația noastră a dus la venirea pe lume a copilului nostru.”

Dacă ar putea alege o perioadă din viața sa în care să rămână, ar opta pentru intervalul 40-45 de ani. Nu și-ar dori să se întoarcă la 20 de ani: “Atunci nimic nu este clar, totul este foarte greu. Abia pe la 30 de ani începi să înțelegi câte ceva. Între 20 și 30 de ani, timpul pare să treacă lent, dar după 40, totul se accelerează brusc. Trebuie să existe o explicație pentru asta.”

Nu regretă niciunul dintre proiectele la care a lucrat, nici înainte, nici după finalizarea lor: “Scenariul este esențial. În Turcia, când un serial nu are succes, vina cade pe actorul principal. Însă, problema reală este de multe ori scenariul. Se pune prea mult accent pe actorii din prim-plan, dar filmul sau serialul nu este un one-man show, ci un efort colectiv. Succesul este asumat individual, dar eșecul nu este împărțit cu nimeni. Nu sunt de acord ca un proiect TV sau cinematografic să fie judecat doar prin prisma unui singur nume. Da, actorul principal poate atrage publicul, dar nu este motivul pentru care oamenii rămân. Dacă povestea nu este credibilă, eșecul este inevitabil. Este extrem de dificil să scrii ceva bun și de calitate în fiecare săptămână pentru un serial. Astăzi, faima pare mai importantă decât talentul. Oamenii își fac poze chiar și cu un copac dacă îl văd la televizor. Talentele adevărate nu rămân ascunse. Eu, unul, nu mă consider talentat. Când primesc un scenariu, primul lucru pe care îl întreb este cum se numește personajul meu. Nu vreau să fiu un actor bun într-o poveste proastă, nu îmi aduce niciun beneficiu, iar acel film va rămâne în istorie pe rafturi. Prefer să fiu un actor mai slab într-un proiect bun.”

Evită să accepte roluri noi în fiecare an și își ia pauze între filme sau seriale.
“Nu mă pot pregăti imediat pentru un nou rol. Dacă lucrez doi ani, îmi iau apoi doi ani de pauză. Mă plictisesc și eu de mine însumi, așa că îmi ofer mereu un respiro. Poate și pentru că îmbătrânesc, nu mai pot lucra la fel de mult. În plus, vreau să încerc roluri diferite și să fac pe platou lucruri pe care nu le pot face în viața reală.”