Cum să îți protejezi copilul de judecata celorlalți

Etichetele pe care ceilalți le pun copiilor noștri și cum îi putem proteja de impactul lor. Nu știu tu ce părere ai, dar eu cred că e una dintre cele mai mari provocări ale parentingului modern – să crești un copil încrezător, care să nu se lase definit de ce spun alții despre el.

Ce înseamnă „etichetele” și de ce dor ele?

Etichetele sunt acele cuvinte sau fraze pe care le aruncăm uneori fără să ne gândim: „e timid”, „e obraznic”, „e lent”, „e prea sensibil”. Le auzim peste tot – la grădiniță, la locul de joacă, în familie sau chiar la școală. Și, deși par inofensive, aceste etichete pot avea un impact uriaș asupra unui copil. De ce? Pentru că mintea lor e ca un burete: absoarbe tot ce aud, mai ales dacă vine de la un adult sau de la cineva important pentru ei.

Gândește-te așa: dacă un copil aude mereu că „e leneș”, începe să creadă că asta e adevărul despre el. Și, treptat, asta îi poate afecta încrederea în sine, dorința de a încerca lucruri noi sau chiar relațiile cu ceilalți. E ca și cum i-am pune o pereche de ochelari care distorsionează felul în care se vede pe sine. Dar stai liniștită, există moduri prin care îl putem ajuta să-și păstreze autenticitatea și să treacă peste judecățile altora!

Cum apar aceste etichete?

Hai să ne imaginăm o scenă obișnuită: ești la un loc de joacă și copilul tău, să zicem, refuză să împartă o jucărie. Imediat, o altă mamă sau un bunic comentează: „Vai, ce copil răsfățat!”. Sau poate la școală, un profesor spune despre copilul tău că „nu e atent” pentru că visează cu ochii deschiși în timpul orei. Aceste momente sunt atât de comune, încât aproape că le acceptăm ca pe ceva normal. Dar adevărul e că ele vin din grabă, din lipsa de context sau, uneori, din frustrările celorlalți.

Etichetele pot veni și din comparații. „De ce nu ești ca fratele tău?” sau „Uite, Maria face asta mai bine!”. Aceste fraze, chiar dacă sunt spuse cu intenții bune, pot sădi în mintea copilului ideea că nu e „suficient de bun”. Și, crede-mă, copiii noștri sunt mult mai sensibili la astfel de mesaje decât ne imaginăm.

De ce e important să protejăm copiii de etichete?

Poate te întrebi: „Dar ce mare lucru, doar vorbe sunt!”. Ei bine, cercetările din psihologia copilului arată că etichetele pot influența profund dezvoltarea emoțională și comportamentală. Un copil care e numit „timid” poate începe să evite interacțiunile sociale, crezând că asta e „firea lui”. Un altul, etichetat drept „obraznic”, ar putea să devină și mai rebel, doar ca să se conformeze așteptărilor.

Mai mult, etichetele pot crea un cerc vicios. De exemplu, un copil care aude mereu că „nu e bun la matematică” s-ar putea să renunțe să mai încerce, ceea ce îi scade șansele de a se îmbunătăți. Și, pe termen lung, asta îi poate afecta nu doar performanțele școlare, ci și felul în care se raportează la provocări mai târziu în viață.

Cum îți poți proteja copilul de judecata celorlalți

Acum vine partea bună: ce putem face ca părinți? Nu putem controla ce spun ceilalți, dar putem echipa copiii noștri cu un „scut” emoțional care să-i ajute să navigheze prin lumea plină de etichete. Iată câteva strategii care funcționează:

1. Încurajează-l să-și cunoască propriile calități

Ajută-ți copilul să descopere ce-l face special. Poate fi bun la desen, poate are o imaginație debordantă sau e un prieten loial. Vorbește cu el despre lucrurile la care excelează și despre valorile lui. De exemplu, dacă aude că „e lent”, amintește-i momentele în care a fost perseverent sau atent la detalii. Povestește-i că fiecare om are ritmul lui și că asta nu e un defect, ci o trăsătură unică.

Sfat practic: Fă un „jurnal al succeselor” împreună cu el. Scrieți împreună, o dată pe săptămână, trei lucruri pe care le-a făcut bine sau de care e mândru. E un mod minunat de a-i construi încrederea în sine!

2. Învață-l să pună la îndoială etichetele

Copiii sunt curioși din fire, așa că profită de asta! Încurajează-l să întrebe: „De ce spune asta despre mine? E adevărat?”. De exemplu, dacă cineva îi spune că „nu e bun la sport”, ajută-l să analizeze: „Oare chiar așa e? Uite, ai alergat atât de bine la ultima plimbare!”. În felul acesta, îl înveți să nu accepte automat ce spun alții, ci să-și formeze propria părere.

3. Fii un model de reziliență

Copiii învață enorm din felul în care reacționăm noi la critici. Dacă te aude spunând „Vai, ce mai prost am fost că am greșit asta!”, va prelua și el acest mod de a vorbi despre sine. În schimb, arată-i cum să gestionezi judecățile. De exemplu: „Da, am greșit, dar o să învăț din asta și o să încerc din nou.”.

4. Creează un mediu sigur acasă

Acasă e locul unde copilul tău ar trebui să se simtă 100% acceptat. Evită să folosești etichete negative, chiar și în glumă. În loc de „Ești așa de dezordonat!”, încearcă „Hai să punem lucrurile la loc împreună, ce zici?”. În plus, laudă-i efortul, nu doar rezultatele. De exemplu: „Îmi place cât de mult ai încercat să rezolvi problema asta, chiar dacă nu ți-a ieșit din prima!”.

5. Vorbește cu cei din jur

Dacă observi că cineva din anturajul copilului (un profesor, un bunic, un vecin) folosește etichete care îl afectează, ia atitudine. Nu trebuie să fie o ceartă, ci o conversație calmă. De exemplu: „Am observat că l-ai numit ‘timid’ pe Matei. Cred că e mai degrabă atent și îi ia timp să se deschidă. Ce zici să-l încurajăm să vorbească mai mult?”. Astfel, arăți că ești atentă și că îți pasă.

Să fim sinceri, vor fi momente în care copilul tău va veni acasă supărat din cauza unei etichete. Poate un coleg i-a zis că „e ciudat” sau un profesor l-a criticat în fața clasei. Ce faci atunci?

• Ascultă-l fără să judeci. Lasă-l să-ți povestească tot ce simte. Spune-i: „Înțeleg că te-a supărat ce ți-a zis. Vrei să vorbim despre asta?”.
• Validează-i emoțiile. Chiar dacă ție ți se pare că „nu e mare lucru”, pentru el e important. Spune-i: „E normal să te simți așa. Hai să vedem ce putem face.”.
• Împuternicește-l. Ajută-l să găsească soluții. Poate înseamnă să răspundă cu calm celui care l-a etichetat sau să ignore comentariul și să se concentreze pe ce știe că e adevărat despre el.

Să crești un copil într-o lume plină de judecăți nu e ușor, dar e o misiune care merită tot efortul. În fond, ce ne dorim cu toții e ca ai noștri copii să crească încrezători, să știe cine sunt și să nu lase vorbele altora să le umbrească strălucirea. Așa că hai să le fim alături, să-i ascultăm, să-i încurajăm și să le arătăm că sunt mai mult decât orice etichetă.