Cum să nu mai lași emoțiile să te controleze

Acele momente când simți că inima ta face un maraton, mintea ta e ca un hamster pe roată, iar tu parcă ești prins într-un film dramatic regizat de… ei bine, propriul tău creier? Da, emoțiile pot fi ca niște musafiri nepoftiți care intră în casa ta, mănâncă tot ce ai în frigider și mai dau și muzica la maximum. Dar ce-ar fi dacă ți-aș spune că există câteva trucuri simple, dar super eficiente, ca să le pui la punct și să devii tu regizorul propriei tale povești? Hai să vedem cum să nu mai lași emoțiile să te controleze, într-un mod care să fie și distractiv, și ușor de pus în practică!

De ce emoțiile par să preia volanul?

În primul rând, să clarificăm un lucru: emoțiile nu sunt dușmanul. Ele sunt ca niște mesageri care vin să-ți spună ceva important despre tine sau despre ce se întâmplă în jurul tău. Furie? Poate că ceva nu e în regulă și trebuie să iei atitudine. Frica? Poate că e un semnal să fii atent la ceva periculos. Tristețea? Poate că ai nevoie de o pauză să procesezi ceva. Problema apare când acești mesageri se transformă în șefi care țipă ordine și te fac să te simți ca un stagiar speriat în propria ta viață.

Creierul nostru e construit să reacționeze rapid la emoții – e un mecanism de supraviețuire care ne-a ajutat să fugim de lei în savană. Dar în 2025, când „leii” sunt mai degrabă un e-mail stresant de la șef sau o ceartă cu cineva drag, creierul tot apasă pedala de accelerație emoțională. Așa că hai să învățăm cum să-l convingem să mai lase frâna de mână trasă și să conducem noi!

1. Respiră, nu te sufoca în propriul tău serial dramatic 🎭

Când emoțiile o iau razna, primul lucru pe care îl faci (fără să-ți dai seama) e să uiți să respiri cum trebuie. Serios, ai observat vreodată că, atunci când ești supărat sau anxios, respiri ca și cum ai fi alergat după autobuz? Hai să reparăm asta cu o tehnică simplă: respirația 4-7-8.

• Inspiră pe nas timp de 4 secunde.
• Ține-ți respirația timp de 7 secunde.
• Expiră lent pe gură timp de 8 secunde.

Repetă de câteva ori și o să vezi cum creierul tău zice: „Stai așa, poate că nu e chiar apocalipsa!” E ca și cum ai da un restart routerului când internetul tău emoțional începe să se blocheze. Plus că e gratis și poți să faci asta oriunde – în metrou, la birou sau chiar în mijlocul unei discuții aprinse (doar să nu faci zgomote ciudate când expiri, că s-ar putea să atragi priviri 😅).

2. Pune-ți emoțiile sub lupă 🔍

Când simți că emoțiile te copleșesc, ia o pauză și întreabă-te: „Ce naiba se întâmplă aici?” Nu, serios, vorbește cu tine ca și cum ai fi propriul tău detectiv. De exemplu, dacă ești furios că un coleg ți-a „furat” ideea la ședință, întreabă-te: „Ce anume mă deranjează? Faptul că nu am fost apreciat? Că mă simt invizibil?” Să-ți pui astfel de întrebări te ajută să dai un nume emoției și să o desparți de tine. E ca și cum ai spune: „OK, furie, te-am văzut, dar nu tu ești șeful aici.”

Un truc fain e să ții un jurnal al emoțiilor. Nu trebuie să fie ceva sofisticat – ia o agendă sau chiar notele din telefon și notează ce simți, de ce crezi că simți așa și ce s-a întâmplat înainte. După o săptămână, o să vezi tipare. Poate o să descoperi că te enervezi mereu când ești obosit sau că anxietatea ta crește când stai prea mult pe rețele sociale (știu, X poate fi un loc sălbatic uneori!).

3. Distrage-ți creierul cu ceva amuzant sau creativ 🎨

Emoțiile sunt ca niște copii mici – dacă le dai prea multă atenție, o iau razna. Așa că uneori e bine să le distragi. Când simți că te enervezi sau că tristețea începe să te tragă în jos, fă ceva care să-ți mute focusul. Pune-ți melodia aia preferată care te face să dansezi ca și cum nimeni nu te vede (recomand „Macarena” pentru un vibe retro 😜). Sau apucă-te de ceva creativ: desenează, gătește ceva nou, reorganizează-ți dulapul. Creierul tău o să fie atât de ocupat să se concentreze pe altceva, încât emoțiile negative vor începe să bată în retragere.

Eu, de exemplu, când sunt stresată, mă apuc să fac prăjituri. Nu zic că sunt vreun MasterChef, dar să amestec aluatul și să mă enervez că nu-mi iese glazura perfectă e ciudat de terapeutic. Plus că la final am și ceva de mâncat (sau de dat vecinilor, dacă iese un dezastru culinar).

4. Vorbește cu cineva, dar nu oricum 🗣️

Să ții emoțiile în tine e ca și cum ai ține un ceainic pe foc fără să-l lași să fluiere – la un moment dat explodează. Așa că vorbește cu un prieten, un membru al familiei sau chiar un terapeut. Dar atenție: nu te apuca să te plângi non-stop, că o să ajungi să-ți alimentezi și mai mult emoțiile negative. Încearcă să explici ce simți și ce te-a declanșat, fără să cazi în capcana de a dramatiza totul. De exemplu, în loc de „Toată lumea mă urăște!”, spune „Mă simt ignorat când colegii nu-mi cer părerea.” Vei vedea că doar punând în cuvinte ce simți, lucrurile devin mai clare.

Dacă nu ai chef să vorbești cu cineva, încearcă să-ți scrii gândurile ca și cum i le-ai povesti unui prieten imaginar. Sună ciudat, dar funcționează! Eu am un „prieten imaginar” pe care-l cheamă Bob și căruia îi spun toate prostiile mele. Bob e un ascultător excelent, nu mă întrerupe și nu mă judecă. 😎

5. Fă pace cu tine și cu emoțiile tale 🤝

În cele din urmă, cel mai important lucru e să accepți că emoțiile sunt parte din tine, dar nu te definesc. E OK să fii furios, trist sau anxios din când în când. Nu trebuie să fii un robot super-pozitiv care zâmbește 24/7. Ideea e să înveți să le gestionezi, nu să le alungi cu forța. Gândește-te la emoțiile tale ca la niște valuri: vin, se sparg, pleacă. Tu doar trebuie să înveți să faci surf pe ele, nu să te lași tras la fund.

Un exercițiu fain e să practici mindfulness. Nu, nu trebuie să stai în poziția lotus pe o pernă fancy. Pur și simplu oprește-te câteva minute pe zi și observă ce simți fără să judeci. „OK, sunt nervos. Simt o strânsoare în piept. Interesant.” Fă asta regulat și o să vezi că emoțiile nu mai par niște monștri de sub pat, ci doar niște musafiri temporari.

Fii propriul tău supererou 🦸‍♀️

Să nu mai lași emoțiile să te controleze nu înseamnă să devii insensibil sau să-ți ignori sentimentele. Înseamnă să devii un fel de supererou al propriei tale minți – să recunoști ce simți, să înțelegi de ce și să alegi ce să faci mai departe. E ca și cum ai avea o superputere care te ajută să navighezi prin haosul vieții cu un zâmbet pe față (sau măcar cu mai puține lacrimi).