De ce oamenii bârfesc și cum să nu te lași afectat
Bârfa. Oh, ce cuvânt mic, dar cu o putere uriașă! E ca un popcorn care sare în tigaie: pare inofensiv, dar dacă nu ești atent, te trezești cu o explozie de dramă. Fie că e vorba de colega care „a auzit ea ceva” despre șeful tău sau de vecinul care știe „tot” despre ce mai face familia de la etajul trei, bârfa e peste tot. Dar de ce bârfim? Și, mai important, cum să treci peste momentele alea în care simți că ești ținta tuturor șoaptelor? Hai să disecăm subiectul cu umor, dar și cu un strop de seriozitate, ca să înțelegem ce-i cu bârfa asta și cum să nu ne lase cu inima frântă.
De ce bârfesc oamenii? E în natura noastră sau ce?
Să începem cu o întrebare mare: de ce naiba bârfim? Ei bine, bârfa nu e doar un hobby al vecinei care te pisează cu „ai auzit ce-a făcut X?”. Are rădăcini adânci, mai adânci decât coada la Mega de Black Friday. Pe vremuri, când trăiam în peșteri și ne feream de tigri cu dinți de sabie, bârfa era un fel de rețea socială primitivă. Dacă cineva din trib fura mâncarea sau nu-și făcea treaba, vestea se răspândea mai repede decât un status pe WhatsApp. Bârfa ajuta comunitatea să știe cine e de încredere și cine nu. Practic, era un mecanism de supraviețuire!
Dar să nu dăm vina doar pe strămoșii noștri. Astăzi, bârfa e mai mult decât o chestie de supraviețuire. E ca un serial Netflix: te prinde, te face curios, te ține conectat. Oamenii bârfesc din mai multe motive:
- Să se simtă mai bine cu ei înșiși. Hai să recunoaștem, uneori e mai ușor să vorbești despre greșelile altora decât să te uiți în oglindă și să-ți zici „poate ar trebui să-mi rezolv și eu problemele”. Bârfa e ca o ciocolată: te face să te simți bine pe moment, dar pe termen lung… mai bine fă o salată.
- Să creeze legături. Da, sună ciudat, dar bârfa unește oamenii. Când tu și colega ta discutați despre cât de enervant e tipul de la IT care răspunde mereu „ai încercat să-l restartezi?”, parcă vă simțiți mai apropiate. E ca un ritual social, dar fără tort și lumânări.
- Din plictiseală. Să fim sinceri, uneori bârfa e doar un mod de a alunga plictiseala. Când stai la coadă la supermarket sau aștepți autobuzul 783 care nu mai vine, e tentant să comentezi despre ce mai face vedeta X sau vecinul Y.
- Invidie sau frustrare. Aici intrăm în zona mai întunecată. Uneori, bârfa e alimentată de invidie. „Cum adică a primit ea promovarea aia? Păi ce, eu ce-am făcut?!”. Și de aici începe un carusel de comentarii care mai de care mai acide.
Dar hai să nu demonizăm bârfa complet. Uneori, poate fi inofensivă, ca atunci când discuți despre ce rochie a purtat cineva la nuntă. Problema apare când bârfa devine toxică, răutăcioasă sau, mai rău, te lovește chiar pe tine.
Când bârfa te lovește: ce simți și de ce doare?
Să fii ținta bârfelor e ca și cum ai primi un mesaj de la crush-ul tău, doar ca să descoperi că e un „ne pare rău, dar nu ești tu, e el”. Te simți trădat, expus, poate chiar rușinat. Dar de ce ne afectează atât de mult ce spun alții?
În primul rând, pentru că suntem ființe sociale. Ne pasă ce cred ceilalți despre noi, chiar dacă nu vrem să recunoaștem. E normal să vrei să fii acceptat, apreciat, iubit. Când auzi că cineva te vorbește pe la spate, parcă îți zdruncină încrederea în tine. „Oare chiar sunt așa? Oare ce mai zic și alții?”.
În al doilea rând, bârfa doare pentru că e greu să te aperi. Nu poți să mergi la fiecare om din birou și să zici „hei, ce-ai auzit despre mine e o prostie!”. Ar fi ciudat și, sincer, n-ai timp pentru asta. Plus că, uneori, bârfele au un sâmbure de adevăr, ceea ce le face și mai enervante. „Da, poate am greșit la prezentarea aia, dar de ce să mă faci de râs în fața tuturor?!”
Cum să nu te lași afectat de bârfă? 5 trucuri testate (pe pielea mea!)
Acum că am stabilit de ce bârfim și de ce doare, hai să vedem ce putem face ca să nu ne mai strice ziua. Am testat câteva strategii (da, am fost și eu ținta bârfelor, că doar nu trăiesc într-o bulă de săpun) și iată ce funcționează:
- Nu lua bârfa personal. Ușor de zis, greu de făcut, știu. Dar gândește-te așa: de cele mai multe ori, bârfa spune mai multe despre cel care o răspândește decât despre tine. Poate e invidios, poate e plictisit, poate doar vrea atenție. Tu ești doar subiectul, nu problema.
- Ignoră, dar cu stil. Nu te coborî la nivelul bârfitorilor. Dacă te apuci să răspunzi sau să te cerți, e ca și cum ai turna benzină pe foc. În loc de asta, zâmbește, ridică din umeri și mergi mai departe. Nimic nu enervează un bârfitor mai tare decât să vadă că nu-ți pasă.
- Înconjoară-te de oameni faini. Dacă ești mereu înconjurat de oameni care te susțin și te apreciază, bârfele vor avea mai puțină putere. Găsește-ți „tribul” – prietenii care te ridică, nu care te trag în jos.
- Concentrează-te pe tine. Bârfa e zgomot de fond. Tu concentrează-te pe ce contează: obiectivele tale, pasiunile tale, serialul ăla pe care l-ai lăsat la jumătate. Cu cât ești mai ocupat să-ți trăiești viața, cu atât mai puțin timp ai să te stresezi din cauza ce zice X sau Y.
- Vorbește direct (dacă e cazul). Uneori, dacă bârfa e prea toxică sau te afectează la job, de exemplu, e ok să confrunți situația. Dar fă-o calm, fără să ataci. De exemplu: „Am auzit că s-a zis ceva despre mine, hai să lămurim lucrurile”. De multe ori, bârfitorii se dau bătuți când văd că ești direct.
Bârfa ca lecție de viață
Până la urmă, bârfa e ca ploaia: nu o poți opri, dar poți să-ți iei o umbrelă. În loc să te enervezi sau să te lași doborât, folosește momentele astea ca să înveți ceva despre tine și despre ceilalți. Poate descoperi că ai mai multă încredere în tine decât credeai. Sau poate îți dai seama că e timpul să te distanțezi de anumite persoane toxice.
Și, hei, dacă tot suntem la subiect, hai să recunoaștem: toți am bârfit măcar o dată. Nu zic să devenim sfinți, dar poate data viitoare când ne vine să comentăm despre cineva, ne gândim de două ori. Poate în loc de „ai auzit ce-a făcut X?”, putem zice „ce mai faci tu, ce planuri ai?”. E mai fain așa, nu?
Așa că, dragă cititorule, data viitoare când auzi o bârfă, respiră adânc, râzi un pic și mergi mai departe. Viața e prea scurtă ca să ne pierdem timpul cu șoapte care nu ne definesc.