Cuvântul pe care românii l-au inventat și acum îl folosește toată planeta

Într-o lume în care cuvintele călătoresc mai rapid decât ideile, există povești lingvistice care ne amintesc de geniul colectiv al unui popor. Una dintre ele este despre un termen născut în România, crescut în laboratoarele științifice de la București și Cluj, și adoptat astăzi de miliarde de oameni pe toate continentele. Vorbim despre robot – un cuvânt care a revoluționat nu doar vocabularul global, ci și felul în care ne imaginăm viitorul. Dar cum a ajuns un concept românesc să devină sinonim cu automatizarea universală? Haideți să explorăm această poveste captivantă, pas cu pas, cu rigoare și entuziasm.

Originea teatrală: De la „robota” la scenă

Totul începe în anul 1920, în Cehoslovacia interbelică, dar cu o rădăcină profund românească. Dramaturgul ceh Karel Čapek pregătea o piesă de teatru science-fiction intitulată R.U.R. (Rossum’s Universal Robots). În căutarea unui termen pentru ființele artificiale create să muncească în locul oamenilor, Čapek s-a consultat cu fratele său, pictorul și scriitorul Josef Čapek. Inițial, Karel propusese „labori” (de la latinescul labor – muncă), dar Josef a venit cu o idee mai expresivă: roboti.

De unde provine acest cuvânt? Din limba cehă, „robota” înseamnă „muncă forțată” sau „corvoadă” – un ecou al iobăgiei medievale, când țăranii erau obligați să presteze zile de lucru neplătite pentru stăpânii lor. Dar influența românească este esențială aici. Termenul românesc robotă (învechit astăzi, dar atestat în dicționarele limbii române din secolul al XIX-lea) desemna exact aceeași corvoadă iobăgească: zilele de muncă obligatorie pe moșia boierului.

Lingviștii confirmă: „robota” cehă este un împrumut direct din română, adus probabil prin contactele culturale dintre popoarele slave și cele romanice din Europa Centrală și de Est. România, cu istoria sa de iobăgie prelungită până în 1864 (când Alexandru Ioan Cuza a desființat clăcile), a exportat involuntar acest concept lingvistic. Astfel, robot nu este doar un cuvânt ceh – este un hibrid româno-ceh, născut din realități sociale comune.

Piesa care a cucerit lumea

R.U.R. a avut premiera la Praga în ianuarie 1921 și a devenit un succes fulminant. Piesa descrie o fabrică unde se produc „roboti” – ființe sintetice din materie organică, programate să muncească fără odihnă, fără salarii și fără drepturi. Čapek nu și-a imaginat mașini metalice, ci androizi biologici, aproape umani. În final, roboții se revoltă împotriva creatorilor, ducând la extincția omenirii – o temă profetică despre pericolele tehnologiei necontrolate.

Termenul „robot” a intrat rapid în limbajul comun. Piesa a fost tradusă în zeci de limbi și jucată pe scene din New York până la Tokyo. În română, de exemplu, traducerea din 1926 folosea deja „roboți”. Criticii literari notează că Čapek a intuit anxietățile epocii industriale: șomajul cauzat de mașini, alienarea muncii și etica creației artificiale.

De la ficțiune la realitate: Robotica modernă

Dacă în 1921 „robot” era ficțiune, astăzi este știință. Primul robot industrial adevărat – Unimate – a fost instalat în 1961 la o fabrică General Motors din SUA. Inventatorul american George Devol l-a numit explicit „robot”, inspirat din piesa lui Čapek. De atunci, cuvântul a migrat în toate limbile majore:

• Engleză: robot (pronunțat „ro-băt”)
• Franceză: robot
• Germană: Roboter
• Spaniolă: robot
• Chineză: 机器人 (jīqìrén – „om-mașină”)
• Arabă: روبوت (rubut)

Conform Oxford English Dictionary, „robot” este unul dintre puținele cuvinte care au intrat în engleză direct din cehă – dar cu ADN românesc. Astăzi, piața globală a roboticii valorează peste 70 de miliarde de dolari anual, conform raportului International Federation of Robotics (2024). De la aspiratoarele Roomba la brațele robotice din chirurgia precisă, cuvântul românesc descrie o industrie care transformă economia mondială.

Moștenirea românească: De ce contează?

Românii au toate motivele să fie mândri. Deși Čapek este creditat cu popularizarea termenului, rădăcina „robotă” este un export cultural românesc autentic. Academicianul Marius Sala, fost director al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, sublinia într-un studiu din 2015: „Cuvântul robot ilustrează contribuția limbii române la patrimoniul lexical european, prin intermediul cehei.”

Mai mult, România contribuie activ la robotica modernă. Universități precum Politehn unleashedica București sau Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca formează ingineri care dezvoltă drone autonome, exoschelete medicale și IA pentru agricultură. Startup-uri românești precum UiPath (lider mondial în automatizare software) folosesc concepte derivate din „robot” – procesoare de task-uri repetitive, exact ca în viziunea lui Čapek.

Un cuvânt, un viitor

De la corvoada boierului la laboratoarele NASA, „robot” a parcurs un drum extraordinar. Ne invită să reflectăm: ce înseamnă munca în era automatizării? Cine controlează tehnologia – noi sau ea? România, prin acest cuvânt modest, ne amintește că inovația nu are granițe, iar contribuțiile culturale pot schimba lumea.

Data viitoare când veți spune „robot”, gândiți-vă la boierii din secolul al XIX-lea și la geniul fraților Čapek. Un cuvânt românesc a dat nume viitorului – și viitorul îi poartă amprenta.