Fata de la fereastră: ce a fost schimbat în serial față de roman
Autoarea Gülseren Budayıcıoğlu a spus despre romanul Fata de la fereastră: „În această carte, ca de obicei, vă voi povesti o istorie de viață adevărată. Este povestea de dragoste dintre fata de la fereastră, care a trăit mereu în lux, dar al cărei destin a fost scris rău încă de la început, și un băiat din mahala.”
Rezumatul cărții „Fata de la fereastră”
Nalan, care în copilărie a dus o viață luxoasă și mai târziu s-a măritat într-o familie la fel de bogată și renumită, ajunge într-o zi adusă cu forța la o clinică de psihiatrie. Cel care o aduce este Hayri, iubitul ei cu care trăia de șapte ani. Când Hayri îi spune lui Nalan că în viața lui există o altă femeie, lumea ei se prăbușește. La fiecare ședință, Nalan îi povestește treptat doctorului întreaga ei viață.
Povestea se concentrează pe întrebarea: „Dacă nu ai învățat să fii fericit în casa în care te-ai născut, ce vei căuta în viață?” Căutarea fericirii pe care Nalan nu a găsit-o acasă împinge cititorul către reflecții profunde.
Nalan se căsătorește cu Sedat, iar deși socrii o susțin, soțul ei nu îi oferă afecțiune. Sedat este preocupat doar de hainele la modă, restaurante și călătorii luxoase, mașini scumpe și jocuri de noroc ascunse de tată și prieteni. După pierderea sarcinii, Nalan intră în depresie și părăsește locul de muncă. Își pierde și părinții. Ulterior, cu ajutorul cumnatului său, își revine și se întoarce la muncă.
Hayri, angajat în companie ca șofer și bodyguard, se apropie de Nalan. El se folosește de starea ei emoțională pentru a o câștiga, iar Nalan, fiind însetată de iubire și atenție, începe să fie atrasă de el. Fiind însă o femeie virtuoasă, divorțează de Sedat și începe o relație cu Hayri, care va dura 7 ani.
Hayri este căsătorit și are trei copii. Soția lui, Türkan, fiind obișnuită la sat cu viața în care există „kuma” (a doua soție), o acceptă ușor pe Nalan. Nalan, la rândul ei, nu-i cere lui Hayri să divorțeze, pentru ca copiii săi să nu rămână fără tată. Într-o zi, Hayri își prezintă soția și copiii lui Nalan. Türkan o place foarte mult pe Nalan și merge des cu fiicele ei să o viziteze. Pentru ea, Nalan este o femeie manierată, educată și cumsecade, astfel că nu se simte deloc deranjată de această relație.
De fiecare dată când vine la ședințe, doctorul observă la Nalan, pe lângă teama profundă ca Hayri să nu o părăsească, și traume vechi. După mult timp, Nalan ajunge să povestească durerile și fricile sale. Cu lacrimi în ochi mărturisește că persoanele pe care le considera mama și tata erau, de fapt, bunica și bunicul ei. Au crescut-o în școli bune, într-o viață luxoasă, dar din cauza durerii și rușinii pe care o trăiseră, nu au iubit-o niciodată cu adevărat. Nalan a aflat toate acestea după ce s-a căsătorit și bunicul ei a murit — o nouă rană care s-a adăugat la suferințele deja trăite. După toate acestea, Hayri, un băiat sărac, needucat, venit de la țară, îi oferă lui Nalan dragostea și afecțiunea pe care nu le primise nici de la familie, nici de la soț. Hayri se vede pe sine ca un bărbat al iubirii. După părerea lui, inima lui este atât de mare încât poate iubi multe femei. În timp ce relația cu Nalan continuă, într-o zi se îndrăgostește de o fată Laz cunoscută într-o cârciumă. Cu alte traume vechi, ea obține de la Hayri promisiunea că se vor căsători și, crezând că astfel va scăpa de viața pe care o duce, își pune toate speranțele în el.
Un punct de cotitură în roman este moartea lui Hayri. În timp ce decide să se întoarcă la fosta soție, o ceartă în curte cu iubita lui se sfârșește tragic: Hayri este ucis. Nalan este devastată, dar continuă sesiunile de terapie și încearcă să meargă mai departe.
În final, Nalan se înscrie la un curs de pictură, care devine simbolic finalul poveștii. Profesorul de pictură este, de fapt, tatăl ei necunoscut. Acesta îi cere iertare pentru trecut și îi lasă toate lucrările sale înainte de a dispărea, iar Nalan hotărăște să-și ia viața în propriile mâini și să înceapă un nou capitol.
Romanul scris de psihiatra Gülseren Budayıcıoğlu este inspirat din povestea reală a unui cuplu aflat în terapie, dar trebuie menționat că scriitoarea a spus într-un interviu: “Poveștile reale sunt mult mai exagerate decât cele din cărțile mele. De fapt, uneori mă gândesc că dacă aș scrie totul, oamenii nu ar crede. Eu iau doar esența poveștii și o fac să trăiască în alte lumi. Oricum, în cărțile mele toate detaliile personajelor – nume, familie, oraș, profesie – se schimbă. Adică nu pun niciun element care să poată fi recunoscut ca aparținând acelei persoane.”
Citește și: