Ce se întâmplă dacă topiți bijuteriile vechi? Rezultatul te va surprinde (și nu în sensul bun)
În ultimii ani, tot mai mulți români descoperă în poduri, sertare sau cutii de pantofi adevărate „comori” de familie: inele cu piatră „verzuie”, lănțișoare subțiri de aur 14K moștenite de la bunica, brățări charleston sau cercei cu șurub din anii ’80. Primul impuls? „Le topesc și îmi iau ceva nou și strălucitor!”. Sună logic, nu-i așa? Aurul e aur, banii sunt bani. Ei bine… nu chiar. Realitatea este mult mai nuanțată și, de cele ori, surprinzător de dureroasă pentru buzunar.
1. Ce pierzi când pui bijuteria veche în creuzet
Atunci când predați o bijuterie veche la o casă de amanet sau la un atelier care topește aur, nu vindeți „gramajul” de aur pur, ci primiți prețul pentru un aliaj care va fi rafinat ulterior. Și aici începe prima surpriză neplăcută:
- Aurul vechi românesc este, de obicei, 14K (585‰) sau chiar 8K-10K la piesele din perioada comunistă.
- În procesul de topire, se adaugă „pierderi tehnologice” (între 5 și 15 %, în funcție de atelier).
- Din aliajul rezultat, rafinaria extrage aurul pur (999‰), dar vă plătește după o formulă care include costurile de rafinare, TVA și marja de profit a intermediarilor.
Rezultat? În 2025, pentru un gram de aur 14K topit, primiți efectiv între 180 și 230 lei/gram (în funcție de prețul bursei și de „bunăvoința” cumpărătorului), în timp ce un gram de aur pur la bijutier costă 380-420 lei. Practic, din 10 grame de bijuterii vechi scoateți bani pentru… 5-6 grame de bijuterie nouă.
2. Valoarea reală nu e doar în metal
Multe dintre bijuteriile vechi au trei tipuri de valoare care dispar complet odată ce intră în topitoare:
a) Valoarea istorică și sentimentală Un inel de logodnă din anii ’30 cu gravură manuală, un lănțișor cu medalion din 1905 sau o broșă Art Deco nu mai pot fi reproduse niciodată identic.
b) Valoarea de anticariate / colecție Bijuteriile de aur din perioada interbelică, cele cu email plique-à-jour, camee sau marcaje ale marilor case românești (Resch, Asser, Zsigmond) se vând la licitații cu 300 %-2000 % peste greutatea metalului. Am văzut inele de 4 grame adjudecate la 4.500 euro pentru că erau semnate și perfect conservate.
c) Munca manuală excepțională Bijuteriile vechi erau făcute integral manual: traforuri, gravuri, montări închisă cu microscop. Astăzi, 90 % din producția nouă e turnată în matrițe sau printată 3D. Diferența de finețe se vede cu ochiul liber.
3. Când chiar merită să topiți
Există și situații în care topirea e soluția corectă:
- Bijuteria e ruptă iremediabil sau deformată grav.
- Are un design pe care pur și simplu nu-l poți purta (ex: cercei foarte mari din anii ’80).
- E vorba de cantități serioase (peste 100-150 grame) și nu are valoare de colecție.
- Vrei să faci o bijuterie „de suflet” – de exemplu, să topești verighetele bunicilor și să faci unele noi pentru nepoți (aici pierderea financiară devine irelevantă).
4. Ce să faci în loc să topești (recomandările mele)
- Evaluați profesionist bijuteriile – la un expert autorizat ANPC sau la case de licitații (Alesia, Artmark, Historic). Costă 100-300 lei/piesă, dar vă poate economisi mii de euro.
- Restaurare și redesign – un bijutier priceput poate transforma un inel vechi într-unul modern păstrând aurul și pietrele originale (cost 500-2.000 lei).
- Vindeți către colecționari – pe grupuri specializate („Bijuterii vechi românești”, „Art Deco România”) sau la licitații.
- Păstrați-le ca investiție – aurul purtat zilnic nu se devalorizează niciodată, iar piesele rare doar cresc în preț.
Da, poți topi bijuteriile vechi. Tehnic, e perfect posibil. Dar de cele mai multe ori vei transforma o mică avere (metal prețios + valoare istorică + muncă manuală irepetabilă) într-o sumă de bani care îți va ajunge… pentru o cină la restaurant și un bilet la film.
Așa că data viitoare când te gândești „Hai să le topesc!”, oprește-te două secunde și întreabă-te: „Oare nu cumva arunc la gunoi nu doar aur, ci și o bucată din istoria familiei mele?”
Uneori, cea mai bună investiție nu e să iei ceva nou, ci să păstrezi ceva vechi.