Yakup Selim Bagcicek: Actorul din spatele personajului Aziz din Capcana iubirii

Yakup Selim Bağçiçek s-a născut la 27 martie 1999 în Gorcuk. S-a mutat la Istanbul pentru studii universitare dar ulterior s-a orientat către teatru și a urmat cursuri la atelierele Tab Atölye și Craft Tiyatro.

Bağçiçek și-a început cariera pe scena teatrului. Pe micul ecran a debutat cu un mic rol în serialul „Kimler Geldi Kimler Geçti” (Cine a venit, cine a plecat), difuzat pe Netflix.

Apoi, în 2024-2025, s-a alăturat distribuției serialului “Capcana iubirii”, difuzat în Turcia pe Kanal 7, cu personajul Aziz. Acest rol l-a făcut cunoscut unui public larg.

Actorul este activ în sporturi precum lupte cu sabia, kickboxing, înot și baschet, având totodată talent la chitară și baterie.

Armonia sa pe platourile de filmare cu partenera de rol Su Tihonova (Elif) a fost apreciată de spectatori. Pe rețelele de socializare au apărut zvonuri conform cărora cei doi ar forma un cuplu și în viața reală, zvonuri preluate și de presa tabloidă. Potrivit unei știri TGRT Haber din 8 mai 2025, apropierea începută pe platoul de filmare s-a transformat într-o relație reală, iar cei doi au devenit un cuplu.

Despre rolul sau din “Capcana iubirii”, actorul povestește într-un interviu: “Pentru mine, știind partea ascunsă a lui Aziz, faptul că era „rău” a fost ușor. Știam că este polițist, așa că nu aveam nicio problemă să interpretez un mafiot sau să par periculos. Pentru că știam că o face cu un scop. Asta m-a liniștit foarte mult. De aceea am putut să fiu cât mai „rău”. Nu am avut niciodată teama că oamenii vor ajunge să mă urască. Și, odată cu dezvăluirea identității lui de polițist, odată cu vindecarea traumei legate de mama lui, cred că Aziz a început să devină un om „normal”. Înainte de asta, înainte de trauma cu mama lui, era ca o cutie închisă, nu își putea arăta emoțiile. Era un om care își vorbea doar cu focul interior.…De fapt, înainte să încep acest serial, semănam destul de mult cu Aziz. Petrecusem un an închis în casă, eram retras, îndepărtat de oameni. Așa că am pornit foarte asemănător cu el. Dar trăindu-l pe Aziz zi de zi, mi-am dat seama că eu, de fapt, sunt un om fără griji. Mi-am zis: „Uite, Yakup, tu ești un om fericit.” Pentru că Aziz este un om plin de durere și traume. Jucându-l, am început să fiu recunoscător pentru ce am. Mi-am dat seama că eu nu am, de fapt, atâtea probleme. Mi-a fost dor de mine însumi. Aziz era foarte greu de dus. Și acum trăiește undeva în mine.”