Comori reale care nu au fost găsite niciodată
Există comori care nu sunt doar legende urbane sau povești de adormit copii. Sunt comori adevărate, documentate istoric, cu martori, hărți, inventare și uneori chiar cu fotografii în alb-negru. Și totuși… au rămas invizibile de sute de ani. Iată câteva dintre cele mai fascinante comori pierdute pentru totdeauna (cel puțin până acum).
1. Comoara lui Yamashita – „aurul fantomă” al Filipinelor
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, armata japoneză a jefuit cantități uriașe de aur, bijuterii, opere de artă și valută din toată Asia de Sud-Est. Generalul Tomoyuki Yamashita a coordonat operațiunea de ascundere a acestor bunuri în peste 170 de tuneluri și peșteri din Filipine. Valoarea estimată? Între 100 și 300 de miliarde de dolari (în valoare actuală).
Au existat mai multe expediții serioase, inclusiv una finanțată de un fost președinte filipinez. S-au găsit câteva tuneluri sigilate, câteva lingouri izolate și o mulțime de schelete… dar comoara principală rămâne un mit viu. Cei mai mulți cercetători serioși cred astăzi că o bună parte din aur a fost recuperată chiar de americani în 1945–46, iar restul a fost fie distrus, fie redistribuit în secret de elitele postbelice. Totuși… harta cu 175 de locații există. Și nimeni nu a bifat toate punctele.
2. Camera de chihlimbar – „al optulea miracol al lumii”
În 1941, naziștii au demontat și au furat celebra cameră tapetată integral cu chihlimbar, oglinzi și foiță de aur din Palatul Ecaterina de lângă Sankt Petersburg. Valoare estimată azi: peste 500 de milioane de euro.
Ultima oară când a fost văzută oficial a fost în Königsberg (acum Kaliningrad), în 1945. După aceea – liniște totală. Teorii actuale populare:
- a fost distrusă în bombardamentele asupra orașului
- a fost ascunsă într-un tren subteran în Munții Ore (Polonia)
- se află într-o veche mină de sare din Turingia
- a fost topită și vândută bucată cu bucată pe piața neagră
În 2003 rușii au reconstruit camera folosind fotografii și documente vechi. E superbă. Dar toată lumea știe: nu e „cea adevărată”.
3. Comoara lui regele John al Angliei (1216)
Regele Ioan fără Țară (cel din legenda cu Robin Hood) transporta o parte importantă a tezaurului regal (bijuterii, monede de aur, obiecte liturgice) printr-o zonă mlăștinoasă numită The Wash, în estul Angliei. Trenul de bagaje (tras de catâri) a fost surprins de un val uriaș de maree. Totul s-a pierdut în noroi și apă sărată.
În 2021–2022 au existat noi studii geologice care sugerează că o parte din comoară ar putea fi încă îngropată sub straturi de sedimente, la 2–4 metri adâncime, pe o rază de câțiva kilometri. Totuși, costul excavației + riscul de a distruge situl arheologic este atât de mare încât nimeni nu s-a încumetat încă să înceapă o căutare profesionistă serioasă.
4. Aurul lui Dâmbovița – tezaurul lui Ștefan cel Mare (?)
În 1484, în timpul unei campanii otomane foarte periculoase, se spune că Ștefan cel Mare ar fi ascuns o parte însemnată din tezaurul Moldovei (monede, candele, cruci de aur, potire) undeva în apropiere de Bucureștiul de azi, în zona mlaștinilor și codrilor de pe malul Dâmboviței.
Documente din secolul al XVII-lea vorbesc despre „comoara lui Ștefan cea veche” pe care voievozii o căutau cu disperare. N-a găsit-o nimeni. Nici până azi.
Locul cel mai plauzibil? Undeva între actualele cartiere Militari – Crângași – Lacul Morii. Da, fix sub blocuri și metrou. Romantic, nu?
5. Comoara lui Montezuma – ascunsă de azteci în 1520
După moartea lui Montezuma, aztecii rămași au luat o mare parte din aurul și bijuteriile imperiale și le-au aruncat în Lacul Texcoco pentru a nu ajunge în mâinile lui Cortés. Ulterior lacul a fost secat treptat, iar orașul Mexico s-a construit deasupra.
Estimări moderne: zeci de tone de aur și mii de obiecte de jad, obsidian și turcoaz. Problema? Totul este acum sub centrul istoric al Mexico City-ului, la 6–12 metri adâncime, printre fundații de clădiri coloniale, conducte, cabluri de înaltă tensiune și metrou. O excavare ar însemna practic demolarea unei părți din centrul capitalei.
Așa că aurul lui Montezuma așteaptă cuminte… sub asfalt și claxoane.
Aceste comori au un lucru în comun: toate sunt reale, toate au fost văzute de oameni care nu mai sunt printre noi și toate au dispărut atât de bine încât au devenit aproape supranaturale.
Poate că tocmai asta le face atât de frumoase. Nu valoarea în bani. Ci promisiunea că mai există încă pe undeva, în întuneric, ceva care așteaptă să fie redescoperit.
Tu pe care ai căuta-o mai întâi? 😏