Știai că internetul are „puncte de sufocare” unde se poate bloca?
Imaginează-ți că internetul este un sistem uriaș de autostrăzi globale. Majoritatea timpului curge totul fluid, mașinile (adică datele) ajung rapid de la punctul A la punctul B. Dar există anumite locuri – foarte puține la număr – în care toate aceste autostrăzi se înghesuie brusc într-un singur sens giratoriu minuscul. Dacă acolo apare un accident, o lucrare sau pur și simplu prea multă circulație… se blochează literalmente tot continentul digital.
Aceste locuri poartă un nume destul de sugestiv în limbajul tehnic: choke points sau, dacă vrem să fim mai poetici și mai îngrijorați în același timp – puncte de sufocare ale internetului.
Unde se află aceste „gâtuituri” critice?
- Cablurile submarine Aproape 99% din traficul internațional de internet trece prin aproximativ 500–550 de cabluri submarine groase cât brațul unui om adult. Da, ai citit bine: aproape tot ce trimitem și primim noi pe internet (email, Netflix, apeluri WhatsApp, tranzacții bancare, jocuri online, știri în timp real) trece fizic printr-un cablu așezat pe fundul oceanului.Cele mai aglomerate zone?
- Strâmtoarea Malacca (între Malaezia și Indonezia)
- Canalul Suez
- Canalul Panama (în mică măsură și pentru cabluri)
- Marea Roșie
- zonele din jurul Taiwanului și a Mării Chinei de Sud
- Stațiile de aterizare (landing stations) Un cablu submarin extrem de scump și sofisticat poate transporta terabiți pe secundă… dar dacă la capătul lui există o singură clădire cu câteva rack-uri și o firmă care deține monopolul local, atunci toată acea capacitate se poate sufoca acolo.Exemple celebre:
- Miami – poartă uriașă pentru America Latină
- Alexandria (Egipt) – poartă pentru Africa și Orientul Mijlociu
- Marsilia – poartă principală pentru vestul Europei
- Singapur – centrul absolut al Asiei de Sud-Est
- Câteva noduri de interconectare fizică foarte concentrate În Europa, de pildă, Frankfurt este de departe cel mai mare „hub” de internet al continentului. O mare parte din traficul est-vest și nord-sud trece prin câteva clădiri din Frankfurt (DE-CIX fiind cel mai mare punct de interconectare din lume). Dacă acolo se întâmplă ceva serios… simte toată Europa.
Ce se poate întâmpla de fapt în aceste puncte?
- Accident banal → un ancoră de vapor care taie cablul (se întâmplă de 100–150 de ori pe an)
- Lucrări de pescuit industrial → traule care agață și rup cabluri
- Cutremure submarine moderate → Taiwan 2006, Mediterana 2024–2025
- Sabotaj deliberat → Nord Stream a arătat lumii că infrastructura critică submarină poate fi țintă (chiar dacă acolo era gaz, principiul rămâne similar)
- Interceptare / spionaj masiv → multe agenții de informații au interes strategic față de aceste puncte
- Blocaj politic / comercial → un stat poate decide să limiteze accesul la anumite cabluri sau landing stations
De ce totuși internetul nu „cade” mai des?
Pentru că există o combinație impresionantă de redundanță + viteză de reacție + pragmatism economic feroce. Companiile mari (Google, Meta, Microsoft, Amazon, Cloudflare etc.) își construiesc propriile cabluri sau își rezervă capacitate masivă pe mai multe rute. Când un cablu se rupe, traficul este rerutat în câteva ore (uneori chiar minute) pe alte trasee.
Totuși… redundanța nu este infinită. În unele regiuni există maximum 2–3 cabluri care le leagă de restul lumii. Dacă se rup simultan două dintre ele… devine foarte urât foarte repede.
Încheiere (puțin mai puțin liniștitoare)
Internetul pe care îl folosim în fiecare zi pare invizibil, imaterial, aproape magic. În realitate este o chestiune extrem de fizică, fragilă și concentrată în câteva zeci de locuri pe planeta asta.
Data viitoare când îți încarcă greu o poză pe Instagram sau nu poți deschide site-ul băncii, poate merită să-ți amintești: nu e mereu vina Wi-Fi-ului tău slab… uneori e doar un pescar din Marea Java care a aruncat traula cu 5 metri prea adânc.
Și atunci, brusc, toată planeta digitală ține respirația. 🌊📡