Când școala îl descurajează – Cum îi redai încrederea în el”

Școala – acel loc magic unde copiii învață să numere stelele, dar uneori ajung să se simtă ca niște steluțe căzătoare. Da, vorbesc despre momentele alea când sistemul școlar, cu notele, temele și comparațiile, parcă le taie aripile celor mici. Dar stai, nu-ți fă griji! Am niște idei despre cum să-i ridicăm din nou pe micii noștri eroi. Hai să explorăm împreună, cu un ton relaxat și o doză zdravănă de optimism!

Când școala devine un munte prea abrupt

Să fim sinceri: școala nu e mereu ca-n filmele cu profesori inspiraționali care cântă pe bănci și transformă matematica într-o aventură epică. Uneori, e mai degrabă ca un labirint unde copilul tău se simte pierdut. Poate că a luat un 6 la mate (of, doare!), poate că profa a zis ceva de genul „nu ești atent” în fața clasei, sau poate că pur și simplu se compară cu colega care pare să le știe pe toate. Și uite așa, încrederea lui începe să se clatine ca un castel de nisip în fața valurilor.

Am trecut și eu prin asta – nu ca mamă, dar ca fost copil care se simțea uneori copleșit de așteptările din jur. Îmi amintesc cum un 7 la română mă făcea să cred că nu voi fi niciodată „deșteaptă”. Dar ghici ce? Am supraviețuit! 😜 Și, mai important, am învățat că încrederea se construiește pas cu pas, cu răbdare și mult umor.

De ce se întâmplă asta?

Hai să ne punem ochelarii de detectivi și să vedem de ce școala poate fi uneori un dușman al încrederii. În primul rând, sistemul e construit pe note și clasamente. E ca un maraton unde toți aleargă, dar doar primii primesc medalii. Copiii simt presiunea asta și, dacă nu sunt în top, încep să creadă că nu sunt „buni”. Apoi, mai sunt și comentariile – uneori bine intenționate, dar prost livrate – ale profesorilor sau colegilor. „De ce nu poți și tu ca X?” Ouch, asta doare mai tare decât o julitură în genunchi!

Și să nu uităm de temperamentul fiecărui copil. Unii sunt ca niște bureți, absorb tot și merg mai departe. Alții sunt mai sensibili, ca niște flori care au nevoie de soare ca să înflorească. Dacă un copil sensibil primește o critică, poate să o ia super personal și să creadă că el, ca om, e „greșit”. Aici intrăm noi în scenă, ca niște supereroi ai încrederii!

Cum îl ajuți să-și recapete superputerile

Ok, acum că am identificat „inamicii”, hai să trecem la planul de atac! Cum îi redai copilului tău (sau al vecinei, sau al verișorului) încrederea în el? Iată câteva idei testate, cu un strop de umor și multă iubire:

1. Ascultă-l fără să judeci

Când copilul tău vine acasă și zice „Sunt prost, nu înțeleg nimic la fizică!”, primul instinct e să spui „Nu-i adevărat, ești deștept!”. Dar stai puțin! În loc să negi ce simte, ascultă-l. Lasă-l să-și verse oful. Poate că nu e vorba doar de fizică, ci de profa care l-a ignorat sau de colegul care a râs de el. Pune întrebări de genul: „Ce s-a întâmplat azi? Cum te-a făcut să te simți?” Ascultarea e ca o baghetă magică – îi arată că îl iei în serios.

2. Sărbătorește micile victorii

Școala pune accent pe note mari, dar noi putem schimba povestea! A învățat să rezolve o ecuație? Bravo, e un rockstar! A scris un paragraf fără greșeli? Dă-i un high-five! Sărbătorește efortul, nu doar rezultatul. Poate că un 6 nu e un 10, dar dacă a învățat din greșeli, e deja pe drumul cel bun. Poveste adevărată: o prietenă de-a mea și-a învățat băiatul să-și facă un „jurnal al victoriilor” unde să noteze zilnic ceva ce a făcut bine. Acum e super mândru de el însuși, chiar și când ia un 7!

3. Povestește-i despre „eșecurile” tale

Nimic nu umanizează mai tare decât să le spui copiilor că și tu ai dat-o în bară. Spune-i despre momentul când ai picat un test sau când ai uitat toate versurile la serbarea școlară (true story, eu am uitat un colind în clasa a treia și am improvizat cu „la la la” 😅). Arată-i că greșelile sunt normale și că toți trecem prin ele. E ca și cum i-ai da o hartă: „Uite, și eu am fost aici, și am găsit drumul!”

4. Creează un mediu de „încercare sigură”

Acasă e locul unde copilul ar trebui să se simtă în siguranță să greșească. Încurajează-l să încerce lucruri noi fără frica de a fi judecat. De exemplu, dacă se chinuie cu o temă, nu sări să-i dai răspunsul, ci întreabă-l: „Ce crezi că ar merge aici?”. Ajută-l să gândească, nu să memoreze. Și dacă greșește? Zâmbește și spune: „Super, acum știm ce NU merge, hai să încercăm altceva!”

5. Laudă-l pentru cine e, nu doar pentru ce face

Notele sunt doar o parte din poveste. Spune-i copilului tău ce-l face special: poate e super amuzant, sau are o inimă mare, sau e curios ca un detectiv. „Îmi place cum pui mereu întrebări, ești ca un mic Einstein!” chestii din astea fac minuni. Încrederea nu vine doar din a fi „bun la mate”, ci din a ști că ești valoros ca om.

6. Fii aliatul lui, nu „proful” de acasă

E tentant să te transformi în profa de mate sau română când vezi că are nevoie de ajutor, dar încearcă să fii mai degrabă un coechipier. Lucrați împreună la teme, râdeți de problemele ciudate („Cine a inventat fracțiile, serios?!”), și arată-i că sunteți o echipă. Dacă e nevoie, apelați la un meditator care să explice pe limba lui – uneori, o voce nouă face diferența.

Un strop de magie: activități care cresc încrederea

Pe lângă vorbele frumoase, hai să punem și niște acțiune! Iată câteva activități care îl pot ajuta pe copil să se simtă din nou ca un supererou:

• Jocuri creative: Încercați să construiți ceva împreună – un puzzle, o poveste, un castel din Lego. Creează ocazii în care să reușească fără presiune.
• Sport sau mișcare: Un pic de dans, o plimbare cu bicicleta sau chiar o bătaie cu perne îl ajută să-și descarce energia și să se simtă bine în pielea lui.
• Proiecte mici: Dă-i sarcini simple, dar care să-l facă să se simtă util – să gătească o rețetă simplă sau să planteze o floare. Succesul în lucruri mici se transferă și la școală.
• Cluburi sau hobby-uri: Dacă e pasionat de desen, robotică sau teatru, încurajează-l să se alăture unui grup. Acolo va găsi oameni cu aceleași interese și va prinde curaj.

Când să ceri ajutor?

Uneori, descurajarea e mai profundă. Dacă vezi că al tău copil e mereu trist, nu mai vrea să meargă la școală sau spune chestii de genul „nu sunt bun de nimic”, poate e cazul să discuți cu un psiholog sau un consilier școlar. Nu e semn de slăbiciune, ci de iubire – vrei ce-i mai bun pentru el! Un specialist poate descoperi ce-l apasă și poate oferi strategii personalizate.

Fii farul lui

Școala poate fi uneori ca o mare furtunoasă, dar tu ești farul care-l ghidează pe copilul tău spre țărm. Nu trebuie să fii perfect, doar prezent. Arată-i că crezi în el, că greșelile sunt doar trepte spre succes și că, indiferent ce zice profa sau ce notă ia, el e un omuleț minunat.

Așa că, dragă cititorule, hai să le dăm copiilor noștri aripi, nu doar lecții! 😊 Tu ce trucuri folosești ca să-ți motivezi copilul?