Când ți-e dor să fii ținută în brațe fără să dai explicații

Azi vreau să vorbim despre ceva ce toți am simțit la un moment dat, dar poate nu i-am dat un nume sau nu l-am împărtășit cu voce tare: dorul ăla profund, cald, de a fi ținut în brațe, fără să fie nevoie să explici de ce. Știi sentimentul ăla, nu? Când sufletul tău parcă strigă după o îmbrățișare care să te facă să te simți în siguranță, înțeleasă, iubită, fără să fie nevoie de un motiv anume sau de o poveste lungă.

De unde vine dorul ăsta?

Hai să o luăm cu începutul. Trăim într-o lume agitată, în care alergăm de colo-colo, bifăm task-uri, răspundem la mesaje, ne întâlnim cu termene limită și încercăm să ținem pasul cu tot ce se întâmplă în jur. Uneori, în tot haosul ăsta, uităm să ne oprim și să ne ascultăm. Dar corpul și sufletul nostru nu uită. Ele știu că uneori, tot ce ai nevoie e o clipă de liniște, o atingere caldă, o îmbrățișare care să spună: „Ești ok, sunt aici pentru tine.”

Știința ne susține aici! Știai că o îmbrățișare poate reduce stresul? Când cineva te ia în brațe, corpul tău eliberează oxitocină, hormonul „iubirii” sau al „conexiunii”. Ăsta e motivul pentru care, după o îmbrățișare bună, parcă te simți mai ușor, mai împăcat. Dar dincolo de știință, e ceva magic în felul în care o pereche de brațe te poate face să te simți „acasă”, chiar și pentru câteva secunde.

De ce ne e frică să cerem o îmbrățișare?

Aici devine interesant. De multe ori, dorul de a fi ținut în brațe vine la pachet cu o jenă. „Ce-o să zică lumea dacă spun că am nevoie de o îmbrățișare? O să par slabă? Nevoiașă?” Trăim într-o societate care ne-a învățat că trebuie să fim mereu puternici, independenți, să ne descurcăm singuri. Dar să știi ceva: a cere o îmbrățișare nu e semn de slăbiciune, ci de curaj. Înseamnă să fii sinceră cu tine și cu cei din jur, să spui: „Uite, sunt om, și uneori am nevoie de tine.”

E și o chestiune culturală, nu? În România, suntem calzi, dar nu mereu deschiși să arătăm asta. Poate că ne e teamă să nu fim judecați sau să nu deranjăm. Dar gândește-te: când a fost ultima dată când ai îmbrățișat pe cineva drag fără să stai pe gânduri? Sau când ai fost tu cea îmbrățișată, pur și simplu, fără să fie nevoie de un context special? E ca o gură de aer proaspăt, nu-i așa?

Cum să faci loc pentru mai multe îmbrățișări în viața ta

Acum că am stabilit că dorul de îmbrățișări e cât se poate de normal, hai să vorbim despre cum să aducem mai multe momente din astea în viața noastră. Nu trebuie să fie complicat, dar uneori e nevoie de un pic de intenție. Iată câteva idei simple, dar eficiente:

1. Vorbește deschis cu cei dragi. Dacă simți nevoia de o îmbrățișare, spune-o! Poate fi ciudat la început, dar încearcă ceva de genul: „Știi, chiar mi-ar prinde bine o îmbrățișare acum.” O să fii surprinsă cât de natural se va simți după.
2. Creează momente de conexiune. Nu trebuie să aștepți o ocazie specială. Invită-ți prietenii la o cafea, organizează o seară de film sau pur și simplu sună pe cineva drag. Apropierea fizică vine mai ușor când există deja o apropiere emoțională.
3. Îmbrățișează-te pe tine însăți. Sună ciudat? Poate, dar e super eficient! Pune-ți mâinile pe inimă, închide ochii și respiră adânc. E un mod de a-ți oferi ție însăți iubirea și grija de care ai nevoie.
4. Adoptă un animăluț (dacă ești pregătită). Câinii și pisicile sunt experți în a oferi afecțiune necondiționată. O sesiune de mângâiat blănița poate face minuni!
5. Practică recunoștința pentru momentele mici. Când primești o îmbrățișare, fie ea de la un prieten, un membru al familiei sau chiar un coleg, savureaz-o. Spune-ți în minte: „Ce bine e să mă simt așa.” Asta te ajută să fii mai conștientă de aceste momente și să le cauți mai des.

O poveste din suflet

Vreau să împărtășesc o mică poveste personală. Era o zi din aia în care totul părea să meargă pe dos: deadline-uri, o ceartă cu un prieten, ploaie afară, și parcă tot universul era împotriva mea. M-am întâlnit cu o prietenă la o cafea, și fără să spun prea multe, ea m-a luat în brațe. A fost o îmbrățișare lungă, din aia care te face să uiți de toate pentru o clipă. Nu mi-a cerut să explic, nu m-a întrebat ce s-a întâmplat. A fost pur și simplu acolo. Și știi ce? A fost suficient ca să-mi reamintească că nu sunt singură.

Cred că toți avem nevoie de astfel de momente. Nu trebuie să fie dramatice sau să vină cu o poveste lungă. Uneori, o îmbrățișare e ca o resetare a sufletului.

De ce contează să ne ascultăm dorul?

Când ți-e dor să fii ținută în brațe, e ca și cum sufletul tău îți șoptește că are nevoie de conectare. Și asta e ok! Nu e nevoie să te justifici, să dai explicații lungi sau să te simți prost. Ești om, iar oamenii sunt făcuți să se conecteze, să se susțină, să se iubească.

Așa că data viitoare când simți dorul ăsta, nu-l ignora. Poate e un semn că ai nevoie să încetinești, să te apropii de cineva drag sau să-ți acorzi ție însăți un moment de grijă. Și dacă vrei să faci lumea un loc mai cald, oferă o îmbrățișare cuiva care pare să aibă nevoie de ea. Nu știi niciodată cât de mult poate însemna gestul tău.

Până data viitoare, aveți grijă de voi și nu uitați: o îmbrățișare bună poate schimba totul!