Cine a furat, de fapt, comoara Cavalerilor Templieri

În istoria medievală, puține ordine cavalerești au stârnit atâta fascinație și controverse precum Cavalerii Templieri. Fondat în 1119, după Prima Cruciadă, Ordinul Sărmanilor Cavaleri ai lui Hristos și ai Templului lui Solomon – cunoscut simplu ca Templieri – a început ca un grup de protectori ai pelerinilor în Țara Sfântă. Cu sediul inițial în apropierea ruinelor Templului lui Solomon din Ierusalim, ordinul a evoluat rapid într-o forță militară, financiară și politică de neegalat. Dar averea lor imensă, acumulată prin donații, bănci primitive și comerț, a devenit sursa căderii lor dramatice. Întrebarea care persistă de secole este: cine a pus mâna pe legendara comoară a Templierilor și ce s-a întâmplat cu ea?

Ascensiunea și bogăția Templierilor

Templierii nu erau doar războinici călugări, purtând mantii albe cu cruce roșie. Ei au inventat un sistem bancar inovator: pelerinii depuneau bani în Europa și îi retrăgeau în Orient, evitând riscurile transportului. Donațiile generoase de la regi și nobili, plus proprietăți vaste în Europa și Orient, i-au făcut incredibil de bogați. Se estimează că, la apogeu, controlau mii de moșii, castele și chiar o flotă proprie.

Legendele vorbesc despre relicve sacre descoperite sub Muntele Templului: Sfântul Graal, Chivotul Legământului, Lancea Destinului sau chiar Giulgiul de la Torino. Deși excavările arheologice au găsit artefacte templiere în Ierusalim, nu există dovezi concrete pentru aceste comori biblice. Totuși, averea materială era reală: aur, argint și proprietăți care rivalizau cu cele ale coroanelor europene.

Căderea dramatică și dispariția misterului

În 1307, regele Filip al IV-lea al Franței, dator vândut masiv Templierilor și gelos pe puterea lor, i-a acuzat de erezie, idolatrie și practici oculte. Pe 13 octombrie – dată care a dat naștere superstiției despre „vinerea 13” – sute de templieri au fost arestați. Papa Clement al V-lea, sub presiune franceză, a dizolvat ordinul în 1312, iar ultimul Mare Maestru, Jacques de Molay, a fost ars pe rug în 1314.

La arestări, comoara centrală din Paris părea să fi dispărut. Legende spun că templierii, avertizați, au încărcat cărucioare cu aur și au navigat din portul La Rochelle spre destinații necunoscute. Istoricii serioși afirmă că cea mai mare parte a averii – terenuri și proprietăți – a fost transferată Ordinului Ospitalierilor (viitorii Cavaleri de Malta). Aurul lichid? Probabil confiscat de Filip al IV-lea pentru a-și plăti datoriile. Totuși, absența unor înregistrări clare a alimentat mituri.

Teorii fascinante despre soarta comorii

Deși istoria oficială sugerează că Filip al IV-lea și coroana franceză au fost principalii „hoți”, legendele oferă scenarii mult mai captivante:

1. Refugiul în Scoția și Capela Rosslyn: Mulți cred că templierii fugari au ajuns în Scoția, unde regele Robert the Bruce, excomunicat, îi proteja. Acolo, ar fi integrat în clanul Sinclair. Capela Rosslyn, construită în 1446 de William Sinclair, este plină de simboluri interpretate ca templiere: cruci, plante exotice (cum ar fi porumbul, necunoscut în Europa înainte de Columb). Se spune că sub capelă zac relicve sau aur, ascunse în cripte sigilate.
2. Călătoria transatlantică și Oak Island: O teorie îndrăzneață leagă templierii de America pre-columbiană. Prințul Henry Sinclair, descendent al familiei protejatoare, ar fi navigat în 1398 spre Nova Scotia, ascunzând comoara în faimosul „Money Pit” de pe Oak Island – un puț ingenios cu capcane de inundație. Săpăturile moderne au găsit artefacte medievale, inclusiv o cruce de plumb similară celor templiere.
3. Elveția și bazele băncii moderne: Alții susțin că templierii au transportat averea în Elveția, punând bazele secretului bancar elvețian. Sau că s-au transformat în francmasoni, păstrând secretele.
4. Relicve sacre și conexiuni oculte: De la Sfântul Graal la capul mumificat al lui Iisus – aceste idei au inspirat cărți ca „Codul lui Da Vinci”. Totuși, istorici precum Malcolm Barber subliniază că multe sunt invenții moderne, bazate pe documente falsificate.

O enigmă care rezistă timpului

În realitate, „furtul” comorii pare să fi fost opera regelui Filip al IV-lea, secondat de Papalitate. Averea lichidă a fost probabil topită pentru datorii, iar proprietățile redistribuite. Legendele, însă, supraviețuiesc pentru că Templierii reprezintă misterul perfect: putere, credință și trădare.

Astăzi, căutători de comori încă sapă la Oak Island, iar Rosslyn atrage mii de vizitatori. Poate că adevărata comoară a Templierilor nu a fost aurul, ci moștenirea lor: un sistem financiar inovator și o aură de secret care continuă să ne captiveze imaginația. Cine știe – poate într-o zi un indiciu nou va dezvălui adevărul ascuns de secole. Până atunci, misterul rămâne intact, invitându-ne să visăm la cavalerii cu mantii albe și la comorile lor pierdute.