Cum să îți înțelegi emoțiile și să nu te mai lase la pământ
Ne lovește pe toți, mai devreme sau mai târziu, ca un val neașteptat la mal: emoțiile. Uneori sunt ca un cățeluș entuziast care sare pe tine de bucurie, alteori ca un elefant care îți aterizează fix pe piept și te lasă fără aer. Dar ce-ar fi dacă am învăța să le înțelegem, să le „îmblânzim” și să nu ne mai lase să ne tăvălim pe jos ca într-un episod dramatic de telenovelă? 😅 Hai să explorăm împreună, cu umor și fără să ne luăm prea în serios, cum să ne împrietenim cu emoțiile noastre!
De ce emoțiile par uneori un puzzle imposibil?
Emoțiile sunt ca un playlist de pe Spotify: uneori dai peste o melodie veselă, alteori te trezești cu una care te face să plângi în hohote la 2 noaptea. Dar ce sunt, de fapt, emoțiile? Pe scurt, sunt reacțiile noastre naturale la ce se întâmplă în jur sau în capul nostru. Ele sunt mesaje pe care creierul le trimite ca să ne spună: „Hei, ceva important se întâmplă aici, ia uite!” Problema e că uneori mesajele astea vin codificate, ca un e-mail scris în hieroglife. 😜
De exemplu, poate te enervezi că șeful ți-a zis ceva aiurea, dar, dacă sapi mai adânc, descoperi că de fapt ești supărat că nu te simți apreciat. Sau plângi la un film siropos, dar nu e doar despre povestea de pe ecran, ci despre o dorință nerostită din sufletul tău. Emoțiile sunt complexe, dar vestea bună e că nu trebuie să fii psiholog ca să le decodezi. Trebuie doar să fii un pic detectiv al propriei inimi.
Pasul 1: Dă-le un nume emoțiilor tale
Primul pas ca să nu te mai lase emoțiile la pământ e să le identifici. E ca și cum ai prinde un hoț de buzunare: dacă nu știi cum arată, n-ai cum să-l prinzi! 😎 Începe prin a-ți întreba: „Ce simt acum?” Poate fi furie, tristețe, frică, bucurie sau o combinație ciudată, gen „sunt supărat, dar și un pic entuziasmat, dar și obosit”. Da, emoțiile pot fi ca un smoothie emoțional – amestecate și greu de separat.
Un truc mișto e să folosești o „roată a emoțiilor” (o găsești ușor pe Google). E ca o hartă care te ajută să pui degetul pe ce simți. De exemplu, poate crezi că ești doar „supărat”, dar de fapt ești „frustrat” sau „dezamăgit”. Odată ce le dai un nume, emoțiile nu mai par niște monștri necunoscuți, ci devin mai… gestionabile.
Pasul 2: Nu le judeca, doar observă-le
Aici e o capcană în care cădem mulți: ne judecăm emoțiile. „Vai, ce prostie că sunt supărat din cauza asta!” sau „Nu ar trebui să fiu atât de stresat, alții au probleme mai mari!”. Stop! Emoțiile nu sunt „bune” sau „rele”, sunt doar… emoții. E ca și cum ai judeca cerul că plouă. Nu-l poți opri, dar poți decide dacă iei umbrela sau dansezi în ploaie. 💃
Când simți ceva intens, ia o pauză și observă ce se întâmplă în corpul tău. Inima îți bate mai tare? Ai un nod în stomac? Respiri ca un taur înainte să intre în arenă? Observă aceste semne fără să le etichetezi ca „greșite”. E doar corpul tău care îți vorbește. Ascultă-l!
Pasul 3: Pune-ți întrebări de detectiv
Acum că ai dat un nume emoției și ai observat ce se întâmplă, e timpul să joci rolul lui Sherlock Holmes. 🕵️♀️ Întreabă-te: „De ce simt asta?” sau „Ce încearcă emoția asta să-mi spună?”. Poate furia ta e un semn că ți-ai încălcat propriile limite. Poate tristețea e un reminder că ai nevoie de o pauză sau de o conversație sinceră cu cineva drag.
Un exemplu: să zicem că ești super anxios înainte de o prezentare la job. Poate nu e doar despre prezentare, ci despre frica de a nu fi „suficient de bun”. Odată ce identifici asta, poți să-ți spui: „OK, sunt bun așa cum sunt, și o să fac ce pot.” E ca și cum ai dezamorsa o bombă emoțională înainte să explodeze.
Pasul 4: Găsește-ți „supapa” de eliberare
Emoțiile sunt energie, iar energia asta trebuie să iasă cumva, altfel te transformi într-o oală sub presiune. 😅 Găsește-ți o metodă care funcționează pentru tine. Poate e să scrii într-un jurnal (nu trebuie să fie poezie, doar varsă-ți gândurile pe hârtie). Poate e să alergi, să dansezi sau să desenezi. Sau, de ce nu, să țipi într-o pernă (vecinii s-ar putea să se întrebe ce-i cu tine, dar măcar te eliberezi!).
Eu, de exemplu, am descoperit că să vorbesc cu o prietenă sau să ascult o melodie care „mă prinde” mă ajută să las emoțiile să curgă. Găsește ce funcționează pentru tine și fă din asta un ritual. E ca și cum ai avea un buton magic de „reset” pentru suflet.
Pasul 5: Fii blând cu tine
În final, cel mai important lucru e să fii amabil cu tine. Emoțiile sunt parte din ce înseamnă să fii om. Nu trebuie să le „rezolvi” pe toate sau să fii mereu zen ca un călugăr budist. 😜 Uneori o să te mai lase la pământ, și e OK. Important e să te ridici, să-ți scuturi praful de pe genunchi și să mergi mai departe.
Poate sună clișeic, dar să-ți accepți emoțiile e ca și cum ți-ai da voie să fii tu. Cu bune, cu rele, cu zile în care vrei să cucerești lumea și zile în care vrei doar să te ascunzi sub pătură. Toate sunt parte din aventura asta numită viață.
Bonus: Un exercițiu simplu ca să începi
Vrei un mic „hack” ca să te împrietenești cu emoțiile tale? Încearcă asta: timp de o săptămână, în fiecare seară, notează 3 emoții pe care le-ai simțit în ziua respectivă și ce crezi că le-a declanșat. Nu trebuie să fie o analiză demnă de Freud, doar câteva fraze. De exemplu: „Azi m-am simțit entuziasmată că am terminat un proiect, dar și obosită pentru că n-am dormit destul.” După o săptămână, o să vezi tipare și o să începi să-ți înțelegi mai bine „vremea interioară”.
Încheiere cu zâmbet 😊
Emoțiile sunt ca niște musafiri nepoftiți: vin, fac gălăgie, dar dacă le dai ceai și biscuiți (adică atenție și înțelegere), devin mai prietenoase. Nu zic că o să devii maestru zen peste noapte, dar cu puțină practică, o să vezi că ele nu mai sunt șeful tău, ci doar niște colegi de drum. Așa că hai să ne luăm emoțiile de mână și să mergem împreună prin viață, fără să ne mai lase la pământ.