De ce să încurajezi copilul să pună întrebări incomode
Chiar dacă uneori îți vine să spui “pentru că așa zic eu!”, nu o face. Iată de ce.
Hai să fim sinceri – toți părinții au fost puși, măcar o dată, în fața unei întrebări din partea copilului care i-a lăsat fără cuvinte. Întrebări ca „De ce moare lumea?”, „Cum se fac bebelușii?”, „De ce există războaie?” sau chiar un simplu „De ce trebuie să merg la școală?”. Și, de multe ori, primul impuls este să evităm răspunsul, să schimbăm subiectul sau să dăm un răspuns scurt, vag, doar ca să trecem peste moment. Dar ghici ce? Tocmai aceste întrebări „incomode” sunt cele mai valoroase pentru dezvoltarea copilului tău!
Întrebările incomode = curiozitate sănătoasă
Atunci când un copil pune o întrebare dificilă, înseamnă că încearcă să înțeleagă lumea din jur. Nu o face ca să te provoace, ci pentru că mintea lui e ca un burete care absoarbe tot. În loc să ne ferim de aceste întrebări, ar trebui să le privim ca pe niște oportunități excelente de conectare, educare și creștere emoțională.
Gândește-te așa: dacă un copil este obișnuit să primească răspunsuri sincere, adaptate vârstei lui, el va învăța că e OK să pună întrebări. Va învăța să gândească critic, să caute soluții, să comunice deschis – abilități esențiale pentru viața de adult.
De ce ne simțim incomod ca părinți?
Pentru că unele întrebări ne ating puncte sensibile. Poate nu știm cum să explicăm subiecte ca sexualitatea, moartea, politica sau religia. Sau poate nici nouă nu ne-au fost explicate, când eram mici. Însă vestea bună este că NU trebuie să știi totul. E perfect în regulă să spui: „Nu știu, dar putem căuta răspunsul împreună.” Aceasta este o lecție valoroasă în sine: copilul învață că nici adulții nu le știu pe toate, dar că e important să fii curios și să cauți.
Întrebările îl ajută pe copil să-și dezvolte încrederea
Un copil căruia i se răspunde cu răbdare și interes va avea mai mult curaj să pună întrebări și în afara familiei – la școală, în grupul de prieteni, în viața profesională. În plus, se va simți valorizat. Va ști că părerea și curiozitatea lui contează.
Și, poate cel mai important, va învăța să nu accepte lucrurile „doar pentru că așa se face”. Iar într-o lume plină de fake news, presiuni sociale și influențe digitale, abilitatea de a pune întrebări incomode este, de fapt, un superputere.
Cum răspundem acestor întrebări?
Iată câteva sfaturi simple, dar eficiente:
- Ascultă cu adevărat. Nu întrerupe. Fii atent(ă) la ce întreabă și cum.
- Nu te grăbi cu răspunsul. Uneori, cel mai bun răspuns vine după câteva secunde de gândire.
- Adaptează limbajul. Explică în funcție de vârsta copilului, fără a-l infantiliza sau speria.
- Recunoaște când nu știi. Este OK să înveți împreună cu copilul tău.
- Fii sincer(ă), dar empatic(ă). Chiar și adevărurile dificile pot fi spuse cu blândețe.
Concluzie: creștem un om, nu un papagal
A încuraja întrebările incomode nu înseamnă că încurajezi rebeliunea, ci autonomia. Nu înseamnă că pierzi autoritatea, ci că o transformi într-o relație bazată pe încredere. Copiii care pun întrebări vor deveni adulți care nu se tem să ceară explicații, să analizeze, să-și exprime punctul de vedere și, cel mai important, să gândească cu mintea lor.
Așa că data viitoare când copilul tău întreabă ceva ce te pune în dificultate, ia o pauză, respiră adânc și bucură-te: tocmai ai ocazia să-l înveți ceva ce nu găsește pe Google.
Dacă ți-a plăcut acest articol, distribuie-l! Poate alți părinți au nevoie fix de această încurajare.