Interviu cu actorul Halit Ozgur Sari

Acest interviu pe care l-am tradus a fost oferit de actorul Halit Ozgur Sari pentru revista Hürriyet, în luna noiembrie 2023, după ce a început să joace în serialul “Inimă rebelă”.

Acestea sunt cuvintele cu care reporterul l-a descris pe tânărul actor: “Cariera sa a avansat treptat. A devenit unul dintre cele mai strălucitoare nume din ultima vreme. Acum este o persoană care atrage atenția și este discutată de toată lumea: „Poate suna foarte clișeic, dar clișeele sunt cele mai reale lucruri; motivația mea principală în viață este munca mea”, spune Halit Özgür Sarı. Am discutat cu Halit Özgür Sarı despre viața lui, despre faptul că este „un om analog”, despre obsesia lui pentru coroanele regale, despre muncă și dragoste: „Unii oameni se nasc pentru a fi părinți, eu sunt unul dintre acei oameni.” Halit Özgür Sarı este unul dintre cele mai populare nume din ultima vreme. Îl prindem într-o zi în care nu are filmări. Are un fizic care îndeplinește toate criteriile pentru a fi un actor principal pe ecran: brunet, chipeș, înalt… Dar el nu se concentrează pe aceste lucruri; se concentrează pe munca sa. Este foarte energic, hiperactiv. „Am fost diagnosticat încă din pântecul mamei”, spune el. Și începem conversația.”

A trecut un an de la ultima noastră întâlnire. Și acum ai devenit o vedetă…

Nicidecum, știi că nu privesc lucrurile așa și nici nu gândesc astfel.

Îți este urmărită munca, oamenii vorbesc despre tine. Ce simți în legătură cu asta?

În primul rând, sunt fericit. Poate suna ca un clișeu, dar clișeele sunt cele mai reale lucruri; motivația mea în viață este, în primul rând, munca mea. Sunt cu adevărat o persoană care muncește din greu. De exemplu, am așteptat un an să găsesc proiectul potrivit. Așteptarea este dificilă în primul rând pentru sufletul unui actor. Gândește-te la un cal de curse; dacă nu aleargă, intră în depresie și are nevoie de reabilitare. La fel și un actor, dacă nu joacă, se deteriorează. Dar, în această perioadă, am continuat să învăț, am luat cursuri, nu am stat pe loc.

Ce părere ai despre locul în care ești acum?

Mama este foarte fericită, pot spune asta… Ea este cel mai mare critic al meu. Este sinceră, nu mă laudă fără rost. Dacă ea este fericită, pentru mine este suficient. Înainte de a începe acest serial, am spus: „Va închide un ciclu din karma mea”. Pentru mine, de acum înainte, ucenicia se va termina și va începe următorul stagiu.

Ești pe ecran de cinci ani. Cum privești acum actoria?

Sunt într-un loc în care privesc foarte profund ceea ce fac, în sens pozitiv, sunt pierdut în munca mea. Și mă pierd atât de frumos, încât nu există ascensiuni abrupte sau coborâri, dar pe un teren plat emoțiile mele fluctuează. Această profesie a început să mă lovească din alte unghiuri, atât din inimă, cât și din minte. Oamenii din viața mea mă provoacă foarte mult în ceea ce privește profesia, mă împing înainte. Această presiune îmi oferă o satisfacție extraordinară și, chiar și când o scenă mică nu iese bine, mă regăsesc acasă în acea seară, frământându-mă singur.

Chiar ești atât de “obsedat”?

Nu până la punctul în care să-mi afecteze psihicul, dar suficient cât să mă ducă mai departe.

Ai vreo anxietate legată de rolul principal?

Cum să nu! Sincer, nu simțeam prea multă presiune înainte, dar, pe măsură ce crește audiența, încep să simt mai multă presiune. Am început să mă trezesc din somn transpirat. Am slăbit 8 kilograme într-un timp scurt.

Ești obsedat de felul în care arăți?

Chiar crezi asta, Hakan? Am încetat să mai dau importanță felului în care arăt. Când am venit aici anul trecut, îmi păsa mai mult, dar acum mă maturizez. Profesorul nostru ne vorbește despre un concept numit „frumusețe neglijată”.

Ce înseamnă asta?

Nu-ți strica frumusețea, dar uneori neglijeaz-o… Pentru mine, frumusețea neglijată este mereu mai valoroasă. De exemplu, azi am purtat negru, nu am nimic pe față, nici măcar pudră, am folosit doar un parfum plăcut, atât.

Dar pe rețelele de socializare îți vedem abdomenul…

Am postat și asta, am muncit mult pentru el. Mă gândesc la o mie de detalii despre personaj, iar unul dintre acestea este și aspectul fizic. Acum joc rolul unui copil al străzii, care cară greutăți și încerc să transmit imaginea unui bărbat cu adevărat sălbatic. Să mă urâțesc când joc este unul dintre lucrurile mele preferate.

Am citit comentarii în care ești descris ca „adevăratul bărbat turc”. Ce simți când le vezi?

Mă bucur. Poate că am o imagine tradițională, acum asta se știe despre mine, dar de exemplu, părul meu este de fapt foarte ondulat. Asta sunt eu, dar nu sunt doar atât.

Pornind de la titlul serialului tău, ai o latură sălbatică?

O, sută la sută! Personajul „Yaman” pe care îl interpretez este un copil din mine. Dacă nu ar fi așa, nu aș crede atât de mult în personaj și nu l-aș iubi atât de mult.

Personajul tău este și plin de un sentiment de răzbunare. Ce înseamnă pentru tine acest sentiment?

Când aveam în jur de 20 de ani eram preocupat de sentimente de genul răzbunării, dar acum nu mai sunt. Am împlinit 30 de ani și multe lucruri s-au schimbat.

Ce s-a schimbat?

Vârsta de 30 de ani m-a înmuiat foarte mult ca persoană. Nu eram atât de sensibil, dar acum mă rănesc ușor, îmi dau lacrimile rapid.

Așteptările tale legate de dragoste, femei sau relații s-au schimbat?

Vrei să-ți spun ce aștept de la dragoste? Unii oameni se nasc să fie tați de familie, iar eu sunt unul dintre aceia. În viitor vreau să mă căsătoresc. Așteptările mele de la dragoste sunt puritatea inimii, iar de la căsătorie aștept dragostea și respectul care vin cu acea puritate a inimii, și copii crescuți sănătos.

Ai crescut într-un mediu plin de iubire?

Mama mea este eroina mea.

Dar tatăl tău?

Tatăl meu a murit din cauza unei boli când aveam 18 ani.

Care este prima imagine care îți vine în minte când te gândești la copilărie?

Școala mea era la o distanță de mers pe jos. Mama purta ghiozdanul meu pe spate, iar noi mergeam împreună, atât de plini de iubire… Bătea vântul și ea se punea în fața mea ca să nu mă afecteze. Relația mea cu mama este rezumată în această imagine.

Ai început să studiezi economie la Universitatea Bilgi, dar ai renunțat la facultate pentru actorie…

Am o abilitate analitică. Și în viața socială sunt așa, abordez totul matematic. Dar vreau să spun ceva: matematica, calculele, abordarea analitică nu spun întotdeauna adevărul. Ceea ce contează este inima. Dacă nu există o credință adevărată, o inimă implicată, atunci eu nu sunt acolo. Studiul economiei era ceva care mi se potrivea, dar nu mă simțeam atașat. Apoi am început să iau cursuri de actorie la Craft.

Ești un cuceritor?

Ultimul meu an l-am petrecut acasă. M-am izolat.

De ce?

Mi-am spus: „Un moment, începe să apară o greșeală în viața mea și în felul în care văd actoria”. Așa că m-am oprit și am mers la mama. Timpul petrecut cu ea mi-a făcut foarte bine, m-a ridicat din nou. Am realizat din nou cât de importantă este familia. Mi-am curățat inima și munca la care particip acum este ca un cadou pentru mine.

Ce ai trăit de te-ai simțit așa?

Nu mă refer la lucruri specifice; vorbesc despre o perspectivă, o filosofie: filosofia mea era greșită, dar am corectat-o.

Ce avantaje și dezavantaje ți-a adus faima?

Cred că ceea ce spui tu se referă la notorietate. Faima este cu totul altceva. Eu încă mai merg să cumpăr pâine, merg pe jos, joc baschet… Dar sunt oameni care nu mai pot face toate acestea, cei care sunt cu adevărat faimoși. Am un respect imens pentru cei care își gestionează faima fără să se piardă. În cazul meu, pot spune că este frumos să fii cunoscut. Orice ar fi, încerc să fac o poză dacă cineva dorește pentru că odată, am întâlnit un artist pe care îl admir, nu o să dau nume, și am vrut să fac o poză cu el, dar m-a respins atât de urât… Cred că de acolo am o dezamăgire. În ceea ce privește dezavantajele, nu am trăit nimic negativ, sincer.

Dar femeile, unde se situează ele în această notorietate?

Am o viață în care merg de pe platou acasă și de acasă pe platou. De asemenea, nu cred că orice aspect legat de femei vine odată cu faima.

Din exterior ai o alură dură, ești un bărbat macho?

Nu are legătură cu a fi macho, dar în anumite privințe sunt un tip analogic.

Cum vine asta?

Știi, există digital și analog… Sunt tânăr, dar nu pot fi digital în anumite lucruri. De exemplu, nu folosesc telefonul mobil la fel de eficient ca cei de vârsta mea, sau în ceea ce privește regulile prieteniei, nu sunt la fel de modern ca alții. Legătura mea cu familia este încă una analogică. Totuși, am și părți foarte moderne. Uneori accept foarte ușor lucruri pe care alții nu le-ar accepta, dar mă pot fixa pe lucruri pe care alții le consideră banale.

Ești un tip dificil?

Poate că eram înainte, dar acum nu. Viața nimănui nu este perfectă, toți avem defecte și greșeli. Important este să greșești ca să înveți ce este corect, iar dacă poți învăța și îți poți schimba drumul, e bine…

Să vorbim despre obsesii. Am auzit că ai o obsesie cu coroanele regale…

Da. Nu știu de ce. Chiar și pe lampa din camera mea, care atârnă din tavan, am pus o coroană regală. Am două tablouri cu coroane regale în camera mea… Visul meu este să decorez într-o zi o cameră cu coroane regale pe care le-am adunat din diferite colțuri ale lumii.

Cum l-ai descrie pe Halit unei persoane care nu te cunoaște deloc?

Hiperactiv. De fapt, asta mi s-a diagnosticat încă din perioada prenatală. Pentru a-mi consuma energia, am luat lecții de chitară, pian, pictură, înot, am jucat volei și baschet. Chiar și acum sunt foarte activ, dar acum sunt mai mult sub control.

Ce ai putea spune despre tine care ne-ar surprinde?

Sunt foarte emoțional. Îmi dau lacrimile imediat.

La ce ai plâns ultima dată?

La filmări, acum două zile, am plâns tare pentru un rol.

Dacă ai fi jurnalist, ce întrebare i-ai pune lui Halit?

L-aș întreba: „Ce ai vrea să spui celor care și-au pierdut drumul și se simt dezamăgiți?”

Atunci îți pun eu întrebarea…

Călătoria mea a fost despre regăsirea de sine. Dar oricât de jos te-ai afla în viață, oricât de distrus te-ai simți, credința ta este cheia care poate deschide cea mai mare ușă sau poate depăși cel mai mare obstacol, așa că nu renunța la credință. Dacă culegi roșii, spune-ți: „Voi fi un culegător de roșii bun”, dacă ești actor, spune-ți: „Voi fi un actor bun”, dacă nu găsești un loc de muncă, spune-ți: „Se va întâmpla la momentul potrivit”. Și nu uitați: a împărtăși, a vorbi, a te exprima este un dar imens. Nu vă temeți să vorbiți cu oamenii.