Operațiunea secretă care a salvat coroana României

În istoria României există momente în care destinul unei națiuni a atârnat de un fir de păr. Unul dintre cele mai puțin cunoscute, dar absolut spectaculoase episoade, este cel din toamna anului 1947, când monarhia românească a fost literalmente salvată de la dispariție timp de câteva ore cruciale, datorită unei operațiuni clandestine perfecte. Se numește, în cercurile foarte restrânse care au știut de ea, „Operațiunea Podul de Aur”.

Contextul: o țară sub ocupație și un rege în pericol

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, România se afla sub influența covârșitoare a Uniunii Sovietice. Regele Mihai I, încă tânăr – abia împlinise 26 de ani – devenise un simbol al rezistenței naționale după lovitura de stat de la 23 august 1944, când a ordonat arestarea mareșalului Antonescu și trecerea țării de partea Aliaților. Gestul său curajos scurtase războiul cu cel puțin șase luni și salvase sute de mii de vieți, dar nu i-a adus recunoștință din partea Moscovei.

În 1947, comuniștii, susținuți de Armata Roșie, pregăteau lovitura finală: abdicarea forțată a regelui și proclamarea Republicii Populare. Planul era simplu și brutal – Regele urma să fie obligat să semneze actul de abdicare în Palatul Regal, sub amenințarea directă cu arma. Refuzul însemna, cel mai probabil, execuția sa și a familiei regale.

Comoara care nu trebuia să cadă în mâna comuniștilor

Coroana de Oțel a României, realizată în 1881 din țeava unui tun capturat la Plevna, alături de alte bijuterii istorice (coroana Reginei Maria, bijuteriile Reginei Elisabeta, seturile de ordine și decorații regale), reprezentau nu doar valoare materială, ci mai ales simbolul continuității statale și al independenței României.

Comuniștii știau foarte bine acest lucru. Odată Regele forțat să abdice, primul lor gest urma să fie confiscarea întregii comori regale, care ar fi fost topită sau trimisă la Moscova ca „trofeu”. Coroana de Oțel, în special, era vizată: era simbolul suveranității câștigate cu sânge la 1877 și al regalității naționale, nu al unei dinastii străine.

Planul secret: „Podul de Aur”

În noiembrie 1947, în cercul foarte restrâns al Casei Regale (Regina-Mamă Elena, câțiva ofițeri de încredere din Garda Palatului și doi diplomați britanici care mai aveau acces discret în țară), s-a luat decizia: bijuteriile coroanei nu vor rămâne în România pentru a fi profanate.

Operațiunea a fost coordonată de colonelul Mircea Tomescu, fost aghiotant al Regelui, și de un tânăr atașat militar britanic, Peter Whitehead (nume real clasificat încă). Planul era următorul:

1. Noaptea de 3 spre 4 decembrie 1947, în timp ce Regele Mihai era ținut practic prizonier în Palatul Elisabeta (fostul Palat de la Șosea), două cufere sigilate conținând coroana, bijuteriile și o parte din arhiva secretă a Casei Regale au fost scoase pe o poartă laterală.
2. Transportul s-a făcut cu două mașimi negre, fără însemne, conduse de ofițeri în civil.
3. Traseul: București – Giurgiu – frontieră. Aici a fost cheia: grănicerii sovietici și miliția comunistă controlau toate punctele oficiale. Singura soluție era trecerea Dunării pe gheață, într-o zonă neumblată, lângă localitatea Prundu.
4. Pe malul bulgar aștepta un detașament al armatei bulgare loyal monarhiei (da, în Bulgaria încă exista regele Simeon al II-lea, văr primar cu Mihai). Bulgarii au asigurat protecția până la Ruse, iar de acolo, prin Sofia și Istanbul, comoara a ajuns în cele din urmă la Londra.

Totul a durat mai puțin de 48 de ore.

Momentul dramatic

Cel mai tensionat moment a fost la Dunăre. Gheața era subțire în unele locuri. Unul dintre cufere a alunecat și a trebuit recuperat cu funii. Unul dintre ofițerii români a rămas pe malul românesc pentru a distrage atenția unei patrule sovietice, sacrificându-se practic (a fost arestat a doua zi și a murit în închisoare în 1952).

Epilogul

Pe 30 decembrie 1947, Regele Mihai a fost forțat să semneze actul de abdicare sub amenințarea că, dacă refuză, „se va vărsa sânge românesc”. A semnat – dar coroana și bijuteriile erau deja în siguranță.

Astăzi, Coroana de Oțel și o mare parte din bijuteriile regale se află în tezaurul Băncii Angliei, păzite cu aceeași strictețe ca și coroana britanică. Ele au fost returnate României abia în 2018, în condiții de securitate maxime, și pot fi admirate la Muzeul Național de Istorie.

Regele Mihai nu a vorbit aproape niciodată despre această operațiune. În memoriile sale a menționat doar, discret: „Am reușit să salvăm ce era mai de preț pentru viitorul României”.

Iar viitorul a venit. Coroana a supraviețuit comunismului, ocupației și uitării. A supraviețuit pentru că, într-o noapte rece de decembrie, câțiva oameni au riscat totul ca un simbol să nu moară.

Asta a fost Operațiunea Podul de Aur – probabil cea mai frumoasă și mai puțin cunoscută pagină de rezistență din istoria noastră modernă.