Pentru serile în care te întrebi „Mai are vreun rost?”
Sunt acele seri tăcute în care timpul pare că stă în loc. Stai pe canapea, poate cu o cană de ceai rece în mână, uitându-te pe fereastră sau în tavan, și dintr-odată apare gândul: „Mai are vreun rost?”
Poate nu e prima dată când ți-l pui. Poate nici ultima. Și nu ești singură.
Oboseala care nu se vede
Nu e vorba de oboseala fizică. Nu de cea care trece cu o noapte bună de somn. Este acel gol emoțional, acea oboseală a sufletului care se adună în tăcerile dintre sarcinile zilnice, în pauzele dintre e-mailuri, în acele clipe când copilul doarme, dar tu nu poți.
Trăim într-o lume care ne cere mult: să fim bune, să fim organizate, să arătăm bine, să facem bani, să fim prezente și, dacă se poate, zâmbitoare. Iar presiunea asta constantă te poate face să te întrebi: De ce mai încerc? Pentru cine? Mai contează?
Răspunsul nu e întotdeauna clar. Și e ok.
Să știi că nu trebuie să ai toate răspunsurile acum. Uneori, cel mai sincer răspuns e: „Nu știu.” Și este perfect în regulă.
Dar ce poți face în acele seri? Nu un miracol. Nu un plan pe cinci ani. Ci un pas mic.
1. Aprinde o lumânare. Da, chiar una simplă.
Nu e doar decor. Este un gest simbolic. Un mic ritual care spune: „Am grijă de mine.” Lumina caldă poate aduce un pic de liniște. Uneori, atât e nevoie pentru a schimba starea.
2. Scrie, dar nu ca la școală
Ia o foaie și scrie fără să te cenzurezi. Nu te gândi la gramatică. Scrie ce simți. Ce te doare. Ce te întrebi. Uneori, emoțiile se eliberează doar atunci când sunt puse în cuvinte.
3. Adu-ți aminte de un moment în care ai fost puternică
Poate când ai trecut printr-o despărțire. Poate când ai ținut familia unită în momente grele. Sau când ai avut curajul să spui „nu”. Reamintește-ți că ești mai puternică decât crezi.
Nu ești singură. Niciodată.
Chiar dacă pare că nimeni nu înțelege prin ce treci, adevărul este că multe femei – poate chiar prietena ta, colega de la birou sau vecina cu care schimbi două vorbe – simt același lucru. Dar nu vorbim despre asta.
E important să înțelegi: vulnerabilitatea nu este slăbiciune. Este curaj.
4. Caută mici bucurii
Uneori, nu găsim sensul în lucruri mari, ci în gesturi mici: mirosul cafelei de dimineață, un mesaj primit de la cineva drag, o melodie care-ți amintește de liceu. Sunt semne că viața are sens chiar și în haos.
Ce faci mâine?
Nu trebuie să-ți schimbi viața peste noapte. Dar poți face ceva mărunt: să te trezești, să respiri adânc și să spui: „Azi voi merge mai departe. Puțin câte puțin.”
Și poate, în timp, întrebarea „Mai are vreun rost?” se va transforma în „Cum pot face să simt mai mult sens?”
În încheiere:
Seara asta poate fi grea, dar nu e finalul. E doar o pauză. Un spațiu între două capitole. Și ai voie să iei o pauză. Ai voie să simți. Ai voie să nu știi.
Dar dacă ai citit până aici, înseamnă că încă speri. Și asta înseamnă că da, mai are rost.
Salvează acest articol pentru serile în care te simți pierdută. Și dă-l mai departe unei persoane care poate are nevoie de el acum.