Pericolele Supraprotecției: Când Grija Devine Piedică pentru Copilul Tău
De multe ori, din dorința sinceră de a ne proteja copiii, ajungem să construim în jurul lor o bulă invizibilă. O bulă moale, caldă, aparent sigură, dar care – în timp – poate deveni o închisoare. Supraprotecția, oricât de bine intenționată ar fi, poate avea efecte profunde asupra dezvoltării emoționale și psihologice a copilului.
Ce înseamnă de fapt „supraprotecția”?
Supraprotecția nu este doar atunci când părintele interzice joaca în parc „ca să nu se rănească”. Este acel comportament repetat în care copilului i se elimină orice formă de disconfort, eșec sau risc, fie el cât de mic. Îi legăm șireturile, deși are 10 ani. Vorbim cu învățătoarea în locul lui. Luăm decizii în locul lui, de la haine până la prieteni. Și toate astea „ca să-i fie bine”.
Când protecția devine obstacol
Poate că ai observat: copilul tău nu se descurcă singur să comande la restaurant, refuză să doarmă în tabere, sau are un blocaj când trebuie să ia o decizie. Aceste semnale ar putea fi semne că a crescut cu prea multă grijă, prea mult control.
De ce este periculos?
1. Scade încrederea în sine
Copilul învață că nu e capabil să gestioneze situațiile vieții. Și atunci când va trebui să o facă (pentru că viața vine cu provocări inevitabile), va claca sau se va simți copleșit.
2. Dezvoltă anxietăți și frici exagerate
Un copil crescut în supraprotecție ajunge să perceapă lumea ca fiind periculoasă. Nu va avea curajul să încerce lucruri noi sau să-și asume riscuri sănătoase – ca să nu mai spunem de frica de eșec.
3. Devine dependent
În loc să formeze independență și autonomie, copilul ajunge să depindă de părinți chiar și în adolescență sau la vârsta adultă. Iar când părinții nu mai sunt acolo, realitatea lovește dur.
Ce putem face ca părinți?
Nu e ușor să găsești echilibrul între grijă și libertate, dar este posibil.
✔ Învață să spui „da” eșecului
Lasă copilul să greșească. Asta nu înseamnă să-l lași să se pună în pericol, ci să-i permiți să învețe din propriile greșeli. A căzut cu bicicleta? Bravo! Se ridică și învață cum să nu mai cadă.
✔ Dă-i libertate controlată
Oferă-i alegeri. Lasă-l să decidă ce haine să poarte, ce activități să încerce. Astfel, se simte responsabil și capabil.
✔ Oferă sprijin, nu control
Fii acolo, dar nu în fața lui. Mergi alături, nu în locul lui.
În încheiere…
Intenția este bună. Iubirea e sinceră. Dar uneori, tocmai grija exagerată ajunge să taie aripile. Copiii au nevoie de rădăcini – dar și de aripi. Dacă le oferim doar rădăcini, fără să-i învățăm să zboare, vor rămâne toată viața în cuib. Și uneori, cuibul devine colivie.
Așadar, data viitoare când simți nevoia să „faci totul în locul lui”, întreabă-te: „Îl ajut sau îl țin pe loc?”
👉 Distribuie articolul dacă ți-a plăcut sau dacă știi un părinte care s-ar bucura să-l citească.