Uneori, cea mai curajoasă alegere e să ceri ajutor

Sună simplu, nu? Dar, dacă ești ca mine, știi că uneori e mai ușor să convingi un cățel să renunțe la osul lui preferat decât să ridici mâna și să spui: „Băi, am nevoie de o mână de ajutor aici!”. Așa că, ia-ți o cană de ceai (sau cafea, vin, ce-ți place ție) și hai să despicăm firul în patru despre ce înseamnă să fii curajos cerând sprijin.

De ce ne e așa greu să cerem ajutor?

Să fim sinceri, trăim într-o lume în care să fii „independent” e ca un trofeu strălucitor. „Fă totul singur!”, „Nu te baza pe nimeni!”, „Ești puternic, descurcă-te!” – sună cunoscut? Societatea ne-a băgat în cap că a cere ajutor e un fel de recunoaștere a înfrângerii, ca și cum ai zice: „OK, am dat-o în bară, sunt un fraier”. Dar, stai așa, cine a zis că a cere ajutor înseamnă că ești slab? Eu zic că e fix invers!

Imaginează-ți: ești într-o pădure, cu un rucsac de 20 de kile în spate, și te-ai rătăcit. Harta ta e vraiște, busola oi fi uitat-o acasă, și GPS-ul zice „Ești pe cont propriu, omule!”. Ce faci? Continui să mergi în cercuri până cazi lat sau te oprești, ridici privirea și strigi: „Heeei, e cineva care știe drumul?!”. A cere ajutor nu înseamnă că ești pierdut definitiv; înseamnă că vrei să găsești calea mai repede și, poate, cu mai puține bătături.

Curajul de a spune „Nu le știu pe toate”

Să recunoști că nu ai toate răspunsurile e ca și cum ai admite că nu știi să faci un tort de bezea perfect din prima încercare (true story, al meu s-a transformat într-o chestie care semăna mai mult cu o clătită supărată). Dar fix asta ne face umani! Nimeni nu s-a născut expert în toate. Nici măcar tipul ăla de pe YouTube care repară orice cu o șurubelniță și un zâmbet.

Când ceri ajutor, nu doar că îți rezolvi problema mai rapid, dar mai și înveți ceva nou. Poate afli cum să-ți organizezi mai bine timpul de la colega aia super-meticuloasă sau cum să schimbi un cauciuc de la vecinul care pare că s-a născut cu cheia de roți în mână. E ca și cum ai primi un cheat code pentru viață – și cine n-ar vrea asta?

Povestea mea cu cerutul de ajutor

Hai să-ți spun o poveste. Anul trecut, m-am trezit că jonglam cu o mie de chestii: job, cursuri online, încercarea de a nu ucide planta de pe birou (RIP, dragă aloe) și, bineînțeles, viața socială, care zici că era un puzzle de 1000 de piese împrăștiate pe jos. Eram epuizată, dar continuam să spun „Pot eu, lasă că mă descurc!”. Până când, într-o zi, am clacat. Am sunat-o pe prietena mea cea mai bună și i-am zis, cu vocea tremurândă: „Andreea, cred că am nevoie de tine să mă asculți și să-mi spui ce naiba fac”.

Știi ce s-a întâmplat? Nu doar că m-a ascultat, dar m-a și ajutat să-mi pun ordine în haos. Mi-a zis: „Fată, delegă! Nu trebuie să fii tu Superman!”. Așa că am început să cer ajutor: am rugat-o pe mama să-mi gătească o ciorbă (pentru că, să fim serioși, ciorba de la mama e sfântă), am cerut un sfat de la un coleg despre un proiect care mă bloca și am angajat pe cineva să-mi facă curat în casă o dată pe lună. Și, ce să vezi? Lumea nu s-a prăbușit! Ba chiar am avut timp să respir și să mă uit la un serial fără să mă simt vinovată.

De ce e curajos să ceri ajutor?

Să ceri ajutor e ca și cum ai sări cu parașuta: îți trebuie un strop de nebunie și mult curaj să faci pasul. Ești vulnerabil, da, dar fix asta te face mai puternic. Pentru că, ghici ce? Nimeni nu trece prin viață de unul singur. Nici măcar eroii din filmele Marvel nu o fac – au o întreagă echipă de Avengers în spate!

Plus că, atunci când ceri ajutor, le dai și altora șansa să se simtă utili. Gândește-te: ție nu-ți place să ajuți un prieten când are nevoie? Nu te simți bine când cineva îți cere sfatul și tu chiar îl poți ajuta? E un schimb de energie fain, care ne aduce mai aproape unii de alții. E ca și cum ai zice: „Hei, suntem în asta împreună, hai să ne descurcăm!”.

Cum să ceri ajutor fără să te simți ciudat

OK, acum că am stabilit că a cere ajutor e mișto, hai să vorbim și despre cum să o faci fără să te simți ca un extraterestru care cere indicații pe Pământ:

1. Fii clar(ă): Nu o da pe ocolite. În loc de „Ăăă, știi, poate, dacă ai timp…”, spune direct: „Am nevoie de ajutor cu raportul ăsta, poți să-mi explici cum să fac graficul?”.
2. Alege omul potrivit: Nu-l întrebi pe vărul tău care abia folosește WhatsApp despre cum să-ți configurezi routerul. Caută pe cineva care chiar știe ce face.
3. Arată recunoștință: Un „Mulțumesc, mi-ai salvat viața!” face minuni. Oamenii apreciază când le arăți că ajutorul lor a contat.
4. Nu te stresa dacă zic nu: Nu toată lumea are timp sau resurse să te ajute, și e OK. Nu e despre tine, ci despre ei. Încearcă cu altcineva.
5. Întoarce favoarea: Dacă cineva te-a ajutat, oferă-te și tu să dai o mână de ajutor când poți. E ca un dans: un pas înainte, un pas înapoi.

Data viitoare când simți că ești copleșit(ă) și că lumea apasă pe umerii tăi, ia o pauză. Respiră. Și întreabă-te: „Ce-ar fi dacă aș cere un pic de ajutor?”. Poate e vorba de o conversație cu un prieten, un sfat de la un coleg sau chiar o sesiune cu un terapeut (da, și asta e o formă de a cere ajutor, și e super OK!).

Să ceri ajutor nu e un semn de slăbiciune, ci un act de curaj. E ca și cum ai spune: „Sunt om, am limite, dar am și dorința de a merge mai departe”. Și, crede-mă, odată ce începi să faci asta, o să vezi că viața devine un pic mai ușoară, mai colorată și, de ce nu, mai amuzantă.