Versurile melodiei din serialul O nouă șansă
„Gelsin Hayat Bildiği Gibi” este o melodie a artistului turc de rap Ceza, inclusă pe al treilea său album solo, Yerli Plaka, lansat în anul 2006, în care interpretează un duet cu Sezen Aksu. Versurile piesei au fost scrise de Ceza, iar partea de refren a fost scrisă de Sezen Aksu. De asemenea, o versiune aranjată a melodiei se regăsește și pe albumul Yürüyorum Düş Bahçeleri’nde… al lui Sezen Aksu.
Versurile traduse în romana ale piesei Gelsin Hayat Bildiği Gibi – Sa Vina Viata Asa Cum Stie
Chiar dacă aprinzi lumina, e în zadar, camera ta e întunecată, mereu în penumbră
Camera ta e întunecată, mereu în penumbră
Chiar dacă aprinzi lumina, e în zadar, camera ta e întunecată, mereu în penumbră
Să vină viața să vină așa cum știe ea
Asta ne este menirea: să trăim
Am uitat ce știam la naștere
Speranța mea e să-mi amintesc înainte de a muri
Pe rând, fiecare persoană iubită se pierde
Nu vine nimeni nou, nu-ți cade nimic în mână, mai ales când valoarea nu e cunoscută
Dacă în inimă există ceva dincolo de iubire
Chiar dacă plângi, e degeaba
Chiar dacă aprinzi lumina, e în zadar, camera ta e întunecată, mereu în penumbră
Porunca vieții e mereu: aleargă
Am așteptat mult degeaba
Viața mea e ca un război, uneori chiar plăcut
Dacă focul s-ar stinge și apele s-ar liniști
Oamenii ar zâmbi mereu, ar rămâne mereu inocenți
Dar când greșești la respect,
nici recunoștința nu mai are valoare
Mințile calculează și ridică distanțe,
dar inima nu uită. Nu poate.
Fiecare inimă se frânge,
dar nu-și găsește un alt adăpost
Fiecare clipă mi-e dor de cineva
pe care îl aștept în vis.
Toate amintirile prind viață cu gândurile mele
Când totul se termină, sunt singur; când deschid ochii, tot singur rămân
Lângă mine sunt familia mea și prietenii mei
Să vină viața să vină așa cum știe ea
Asta ne este menirea: să trăim
Am uitat ce știam la naștere
Speranța mea e să-mi amintesc înainte de a muri
Acum nu te mai uita degeaba la ceas, s-a făcut târziu
Ieri mama îmi ținea mâna, azi s-au împlinit 29 de ani.
Timpul nu ia viața, dar rănește
Așteaptă puțin — dacă ești doborât prin knock-out,
rănile sunt grele.
În viața plină de lupte, ultimul round
Toți vor să câștige
Important e să știi ce vrei — ai o listă?
Visurile tale, ambiția, curajul
Dacă răbdarea e salvarea mea, răzbunarea e dezastrul meu
N-am avut liniște nici la școală, nici acasă
Poate că era să ies singur să plâng pe străzi
Sunt într-un loc unde se nasc visuri și nu mor speranțele
Unde ochii se umplu de lacrimi și timpul îngheață
Gândurile sunt ca munții în ceață, iar privirea e tulbure
Deodată distanțele par lungi și prăfuite
Eu îmi văd de drum, devin un călător rătăcitor
De fapt, nici banii n-au valoare, nici onoarea, demnitatea…
Să vină viața să vină așa cum știe ea
Asta ne este menirea: să trăim
Am uitat ce știam la naștere
Speranța mea e să-mi amintesc înainte de a muri
Eram muncitor odinioară, în zori plecam zilnic la muncă
N-aveam niciun ban în buzunar, Üsküdar-ul meu era numai urcușuri
În fiecare zi o nouă vină, m-au împins, dar n-am cedat
O pasăre născută fără aripi
Timpul parcă nu trecea, eu rămâneam mereu pe loc
Lupta mea era pentru pâine, zilele erau mai dure
Aveam respect pentru trecut, teamă de viitor, inima mea era un fluture
Curgeam mai departe, chiar dacă aveam o durere, zâmbeam mereu
Și doar mama și eu puteam vedea când plângeam
Aveam o perdea subțire peste ochi
Ochii vedeau, dar limba tăcea
Picioarele, mâinile, brațele — toate legate
Așa e viața: ușor de spus, dar fiecare colț doare
Și uneori m-am gândit
De fapt, nu am obosit niciodată să gândesc
Credeam că în fața vieții suntem patru muschetari mereu zâmbitori
Dar era o ceață roz, blestemată
Am clipit și totul a devenit serios. Atunci m-am trezit.
Să vină viața să vină așa cum știe ea
Asta ne este menirea: să trăim
Am uitat ce știam la naștere
Speranța mea e să-mi amintesc înainte de a muri
Versurile în turca ale piesei Gelsin Hayat Bildiği Gibi de Ceza și Sezen Aksu
Işık da yaksan nafile, odan karanlık, hep loş
Odan karanlık, hep loş
Işık da yaksan nafile, odan karanlık, hep loş
Gelsin, hayat bildiği gibi gelsin
İşimiz bu, yaşamak
Unuttum bildiğimi doğarken
Umudum, ölmeden hatırlamak
Birer birer kayıp gider de her bir sevilen
Yenisi gelmez, eline geçmez hele ki değeri hiç bilinmeyen
Yürekte varsa sevgiden de ötesi
Sen ağlasan da boş
Işık da yaksan nafile, odan karanlık, hep loş
Hayatın emri hep koş
Bayağı bir bekledim boş
Yaşantım sanki bir savaş ve hoş da bazen
Ateş kesildiğinde ve de sular durulduğunda
Yoksa hep gülerdi insan, hep kalırdı masum
Saygıda bir kusur ettiğinde minnetin de değeri yok
Kafalarda hesaplar yapılır ve mesafeler konur
Fakat bu kalp unutmaz, unutamaz ki zaten
Her kalp yıkılır ancak yenisi bulunamaz bir mesken
Her anım birini özler, rüyada yolunu gözlediğim
Düşünceler ve benliğimle canlanır tüm hatıralarım
Bitince yalnızım, gözümü açtığımda kalmışım
Yanımda ailem, bir de arkadaşlarım
Gelsin, hayat bildiği gibi gelsin
İşimiz bu, yaşamak
Unuttum bildiğimi doğarken
Umudum, ölmeden hatırlamak
Şimdi boşuna bakma saate, zaman geç oldu
Dün annem elimi tutarken bugün 29 da doldu
Vakit can almaz ancak can yakar
Fakat bir bekle bak, nakavt olursan çok sakat
Mücadeleyle geçen hayatta son round
Kazanmak herkes ister
Ne istediğini bilmektir önemlisi, var mı listen?
Hayallerin, hırsın, cesaretin
Sabır selametimse intikam felaketimdir
Ne mektebimde vardı huzurum ne vardı evde
Çıkıp bir başıma ağlamaktı belki caddelerde
Hayallerin kurulduğu, ve düşlerin yok olmadığı
Bu gözlerinse dolduğu, zamanın donduğu bir yerdeyim
Düşünceler dumanlı dağlar aynı, gözse puslu
Bir bakmışım mesafeler uzun ve tozlu
Benimse yol yürür gider bir seyyah olurum
Ne paranın bir değeri vardır aslında ne de şerefle onurun…
Gelsin, hayat bildiği gibi gelsin
İşimiz bu, yaşamak
Unuttum bildiğimi doğarken
Umudum, ölmeden hatırlamak
Ameleydim eskiden, şafak sökerdi her gün işe giderken
Cebimde yoktu bir kuruş, Üsküdar’ımın her bir yeri yokuş
Her gün yeni bir suç, ittiler fakat ben olmadım tuş
Kanatlı doğmamış kuş
Vakit hiç geçmemişti, ben hep aynı yerde saydım
Ekmekle vardı kavgam, daha bir sertti günler
Ve geçmişeydi saygım, gelecekti kaygım, kelebekti kalbim
Akar giderdim, olsa bile bir derdim hep gülerdim
Ve ağladığımı görebilen bir annem bir de ben
İnceden bir perde vardı gözlerimde
Göz görür fakat dilim susardı
Ayaklarım, elim, kolum da bağlı
Hayat bu dile kolay velakin her bir yerine ağrı
Ve kimi zaman düşündüm
Aslında hiç üşenmedim ben hep düşündüm
Hayata karşı dört silahşör hep güler sanmıştım
Bu öyle lanet olası toz bir pembe ki
Bir baktım her şey ciddi ve hemen uyandım
Gelsin, hayat bildiği gibi gelsin
İşimiz bu, yaşamak
Unuttum bildiğimi doğarken
Umudum, ölmeden hatırlamak
Işık da yaksan nafile, odan karanlık, hep loş
Işık da yaksan nafile, odan karanlık, hep loş