CFR – Istoria transportului feroviar românesc
Transportul feroviar reprezintă una dintre cele mai importante realizări ale modernizării României, un simbol al progresului tehnic și al conectivității naționale. Căile Ferate Române (CFR), instituție emblematică a infrastructurii românești, au o istorie bogată, marcată de momente de glorie, provocări majore și eforturi continue de adaptare la cerințele epocii contemporane. De la primele linii construite în secolul al XIX-lea până la proiectele ambițioase de modernizare din prezent, CFR a jucat un rol esențial în dezvoltarea economică, socială și culturală a țării, facilitând deplasarea oamenilor și transportul mărfurilor pe distanțe lungi.
Începuturile: O epocă a pionieratului
Povestea căilor ferate pe teritoriul actual al României începe în anul 1854, când a fost inaugurată prima linie feroviară, între Oravița și Baziaș, în Banat. Cu o lungime de 62,5 kilometri, această cale ferată era destinată inițial transportului de cărbune din minele locale către portul dunărean Baziaș. Construită sub administrație austro-ungară, linia a marcat intrarea României în era feroviară, deși teritoriul Banatului aparținea atunci Imperiului Habsburgic.
Prima cale ferată construită efectiv pe teritoriul Principatelor Române a fost linia București – Giurgiu, inaugurată la 31 octombrie 1869. Cu o lungime de aproximativ 70 de kilometri, ea a fost realizată de o companie engleză și a reprezentat un pas decisiv către independența infrastructurală. Principele Carol I a inaugurat personal linia, plecând din Gara Filaret (astăzi dispărută), iar acest eveniment a simbolizat deschiderea către Europa modernă. Ulterior, în 1880, Parlamentul României a decis naționalizarea liniilor principale, ducând la înființarea oficială a Căilor Ferate Române (CFR) prin Decretul nr. 1248 din 23 aprilie 1880. Sub conducerea primului director general, inginerul Ștefan Kalinderu, CFR a devenit o instituție de stat centralizată, marcând începutul unei administrații naționale unitare.
Perioada interbelică: Epoca de aur a dezvoltării
După Marea Unire din 1918, când Transilvania, Banatul, Basarabia și Bucovina s-au alăturat Regatului României, rețeaua feroviară s-a extins semnificativ. Toate liniile din aceste provincii, anterior sub administrație austro-ungară sau rusă, au intrat în patrimoniul CFR, inclusiv uzine importante precum cea de la Arad, care a început producția de locomotive și vagoane. Perioada interbelică, anii 1920-1930, este considerată epoca de aur a căilor ferate românești. Au fost construite linii noi, dublate tronsoane existente și introduse investiții masive în modernizare.
Lucrări emblematice, precum podul peste Dunăre de la Cernavodă, proiectat de inginerul Anghel Saligny, au demonstrat excelența tehnică românească. CFR era văzută atunci ca „a doua armată a țării”, datorită organizării impecabile și rolului strategic în economie. Trenurile conectau marile orașe, facilitând comerțul agricol și industrial, iar România devenea un nod important în rețeaua europeană.
Provocări în secolul XX și reorganizarea modernă
Secolul al XX-lea a adus încercări dure: cele două războaie mondiale au distrus părți importante din infrastructură, iar perioada comunistă a impus o extindere rapidă, ajungându-se la peste 11.000 de kilometri de linii în anii 1970-1980. Electrificarea a început timid, prima linie majoră fiind București – Brașov în anii 1960-1970. După 1989, sistemul a confruntat dificultăți: învechirea materialului rulant, reducerea traficului și lipsa investițiilor.
Un moment pivotal a fost anul 1998, când Societatea Națională a Căilor Ferate Române a fost reorganizată în mai multe companii independente: CFR SA (infrastructură), CFR Călători (transport pasageri), CFR Marfă (transport marfă) și altele. Această restructurare a vizat creșterea eficienței și alinierea la standardele europene, în contextul pregătirii pentru aderarea la Uniunea Europeană.
Prezentul și viitorul: Modernizare și provocări contemporane
Astăzi, rețeaua feroviară românească cuprinde aproximativ 10.700 de kilometri, din care peste 4.000 sunt electrificați. CFR SA administrează infrastructura publică, iar eforturile de modernizare sunt susținute masiv prin fonduri europene și naționale, inclusiv prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). În anul 2025, au fost înregistrate progrese notabile: modernizarea stațiilor (cum ar fi Ploiești Vest, Bușteni, Videle sau Caracal), electrificarea unor sectoare strategice, implementarea sistemului european de management al traficului ERTMS și reabilitarea liniilor majore precum București – Giurgiu sau Craiova – Caransebeș.
CFR Călători introduce treptat material rulant modernizat – locomotive electrice, vagoane renovate și rame noi precum Alstom Coradia Stream, capabile de viteze de până la 160 km/h. Noul Mers al Trenurilor 2025-2026 aduce conexiuni internaționale îmbunătățite, inclusiv legături directe cu Budapesta și Kiev, și servicii premium pentru pasageri.
Totuși, provocările persistă: întârzieri în proiecte cauzate de birocrație, complexitatea lucrărilor și constrângeri financiare, în special la CFR Călători, unde subcompensarea serviciului public ridică întrebări privind sustenabilitatea. Aceste dificultăți sunt contrabalansate de angajamentul pentru siguranță, digitalizare și integrare în rețeaua europeană TEN-T.
Căile Ferate Române nu sunt doar o rețea de șine și trenuri, ci o parte vie a identității naționale. De la primele aburi ale secolului al XIX-lea până la trenurile de mare viteză ale viitorului, CFR continuă să conecteze oameni, regiuni și vise. Într-o lume în care mobilitatea sustenabilă devine prioritate, transportul feroviar românesc are potențialul de a redeveni un pilon al progresului, oferind soluții eficiente și ecologice pentru generațiile viitoare.