Eugenia – Biscuitul românesc care a supraviețuit comunismului și capitalismului

Într-o lume în care brandurile internaționale domină rafturile supermarketurilor, cu ambalaje strălucitoare și campanii publicitare agresive, există un produs românesc modest care rezistă cu demnitate de peste șapte decenii: biscuitul Eugenia. Acest sandviș crocant cu cremă de cacao și aromă subtilă de rom nu este doar un desert, ci un simbol al continuității, al gusturilor transmise din generație în generație și al unei reziliențe remarcabile în fața schimbărilor economice și sociale profunde.

Povestea Eugeniei începe la sfârșitul anilor 1940, în Constanța, pe strada Theodor Burada, unde o mică fabrică purtând același nume producea primii biscuiți sandviș cu cremă de cacao. Era o perioadă de tranziție, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, când România intra treptat sub influența regimului comunist. Ingredientele erau simple și naturale: făină, unt, zahăr, cacao, lapte, esență de rom și alte elemente de bază, fără aditivi artificiali. Procesul de fabricație era manual – muncitoarele, îmbrăcate în halate albe, întindeau crema cu spatule și asamblau biscuiții cu grijă, creând un produs care avea să devină rapid indispensabil.

Odată cu naționalizarea din 1948 și centralizarea producției în anii următori, Eugenia a intrat în circuitul național. Din 1961, producția s-a mutat la Întreprinderea de Morărit și Panificație Dobrogea din Palas, Constanța, unde liniile de producție standardizate au permis distribuția pe scară largă. În epoca comunistă, când dulciurile erau un lux rar, Eugenia reprezenta una dintre puținele bucurii accesibile. Costa mai puțin de un leu – aproximativ 75 de bani – și se găsea relativ ușor în magazinele alimentare. Era gustarea preferată a elevilor în pauza mare, desertul din pachetul muncitorilor și, uneori, chiar un înlocuitor pentru o masă consistentă în vremuri de penurie. Mulți români își amintesc cu nostalgie ritualul de a despica biscuitul, a savura separat crema și a prelungi plăcerea cât mai mult posibil. Mai mult, Eugenia a generat un fenomen lingvistic unic: numele său a devenit substantiv comun, românii spunând pur și simplu „eugenie” pentru orice biscuit similar, asemeni lui „pampers” sau „xerox” în alte contexte.

După Revoluția din 1989, când piața românească s-a deschis brusc către concurența capitalistă, multe branduri comuniste au dispărut sub presiunea importurilor. Ciocolate străine, biscuiți Oreo și alte produse internaționale au inundat rafturile, promițând inovație și varietate. Totuși, Eugenia a supraviețuit. În 1997, compania Dobrogea Grup a înregistrat oficial marca, protejând-o de imitatori și transformând-o într-un brand exclusiv. În 2005, a fost relansată ca produs premium, cu ambalaje îmbunătățite pentru o prospețime mai lungă și o prezentare modernă. Rețeta originală a fost păstrată cu fidelitate, dar gama s-a diversificat: astăzi găsim Eugenia cu cremă de vanilie, de lămâie, cu lapte și miere, cu mere și scorțișoară sau versiuni dark cu mai multă cacao.

Secretul longevității Eugeniei stă în simplitatea sa autentică și în legătura emoțională cu consumatorii. Nu a avut nevoie de campanii publicitare masive; popularitatea sa s-a bazat pe calitate constantă, preț accesibil și nostalgia copilăriei. Într-o eră a consumismului rapid, Eugenia ne amintește că adevărata valoare rezidă în tradiție și în ingrediente oneste. Astăzi, produsă tot de Dobrogea Grup, ea continuă să fie exportată în țări precum Germania, Italia, Spania sau SUA, ducând gustul românesc peste granițe.

Eugenia nu este doar un biscuit – este o bucată de istorie românească, care a traversat regimuri politice, crize economice și valuri de globalizare, rămânând neschimbată în esență. Data viitoare când veți savura unul, gândiți-vă la această poveste fascinantă de reziliență și la modul în care un produs simplu poate uni generații întregi.