Internetul vine „prin aer” sau „prin cablu”? Ce se întâmplă de fapt cu datele tale

141

Probabil ți s-a întâmplat și ție să te uiți la router și să te întrebi: „dar până la urmă, filmele alea 4K și mesajele instant vin prin cablu sau zboară pur și simplu prin aer?”. Răspunsul scurt și cinstit este: și una, și alta… dar nu în același timp și nu cu aceeași poveste.

Hai să desfacem firul (sau fasciculul de lumină) pe îndelete, într-un mod clar, dar fără să ne pierdem în jungla tehnică.

Partea invizibilă: calea lungă, prin „aer” (unde radio și fibră optică la distanțe mari)

Când apeși „play” la un clip de pe YouTube, datele pornesc de obicei printr-un uriaș „autostradă de lumină” – rețeaua de fibră optică a furnizorilor și a backbone-urilor internetului mondial.

În interiorul acestor cabluri subțiri ca un fir de păr se află milioane și milioane de impulsuri de lumină care se succed cu o viteză amețitoare. Lumina (laser de obicei în infraroșu) se lovește de pereții interiori ai fibrei și înaintează aproape ca într-un tub perfect, pierzând foarte puțin din putere chiar și pe distanțe de sute de kilometri.

Interesant este că viteza luminii în fibră este cam 2/3 din viteza luminii în vid, dar capacitatea uriașă de date (datorită lungimilor de undă multiple și multiplexării) face ca un singur fir să poată transporta terabiți pe secundă.

Așadar: majoritatea drumului lung al internetului tău este lumină care curge prin sticlă, nu electroni prin cupru și niciunde radio prin aer.

Ultimii metri – aici se despart apele cu adevărat

Odată ajuns semnalul în zona ta (bloc, cartier, casă), lucrurile se complică frumos:

  1. Internet fix prin fibră până în apartament (FTTH) → lumină → lumină → lumină Cel mai rapid și stabil scenariu posibil în 2026. Viteze simetrice de 1–10 Gbps devin tot mai obișnuite.
  2. Internet prin cablu coaxial clasic (DOCSIS) → lumină pînă la nodul de cartier → electroni prin cablu de cupru coaxial Viteze decente (până la 1–2 Gbps download în teorie), dar upload-ul rămâne de obicei mult mai slab.
  3. Internet „prin aer” fix (wireless fix 5G, radio linie de vedere) → lumină pînă la o antenă mare → unde radio milimetrice sau unde radio clasice până la tine Foarte bun în zone fără cabluri, dar sensibil la vreme, obstacole și aglomerație.
  4. Wi-Fi-ul din casă (cel mai cunoscut „prin aer”) Chiar dacă ai fibră optică pînă în priză, telefonul și laptopul tău comunică cu routerul prin unde radio (2.4 GHz, 5 GHz, 6 GHz sau chiar 60 GHz la Wi-Fi 7). Aici intervine cea mai mare ironie: datele au venit cu viteza luminii prin fibră… dar ultimii 5–15 metri le parcurg cu unde radio mult mai lente ca debit și mai predispuse la întreruperi.

Comparație rapidă – ce cîștigă în viața reală?

AspectFibră optică (până la tine)Wi-Fi (ultimii metri)Internet mobil 5G „prin aer”
Viteză maximă realistă1–10+ Gbps0.3–2.5 Gbps0.1–2 Gbps (variază enorm)
Latență1–8 ms5–40 ms10–60 ms
StabilitateExcelentăBună → medieMedie → slabă
Sensibilitate la vremeNulăFoarte micăMedie → mare
InterferențeAproape inexistenteMulte (vecini, cuptor)Multe + congestie rețea

Concluzia pe românește, fără ocolișuri

Internetul modern este un fel de relay bizar: → 99% din drum → lumină prin sticlă (super rapid, super stabil) → ultimii metri → de obicei unde radio (foarte comod, dar cu compromisuri)

Așa că atunci când te plângi că „mi se blochează filmul pe Wi-Fi deși am fibră”, de vină nu e fibra… ci ultimul hop prin aerul din sufragerie.

Dacă vrei maximul de performanță? Cablul Ethernet de la router la PC/console rămâne regele incontestabil. Dacă vrei libertate totală? Wi-Fi 6/7 + plasare strategică a routerului face minuni.

Tu ce alegi mai des: confortul aerului sau siguranța cablului? 😄