Dosarele secrete CIA despre telepatie – acum desecretizate
Într-o lume obișnuită să asocieze CIA cu spionaj clasic, lovituri de stat și gadgeturi sofisticate, puțini se așteptau ca Agenția să investească serios în… telepatie. Și totuși, realitatea bate uneori ficțiunea. De-a lungul Războiului Rece, CIA a deschis adevărate cutii ale Pandorei ale minții umane, finanțând programe care astăzi par desprinse din science-fiction. Multe dintre aceste documente au fost desecretizate în ultimii ani, dezvăluind o poveste fascinantă, complexă și, pe alocuri, profund tulburătoare.
Contextul: Frica de „gap-ul psihic”
Totul a început din paranoia strategică. În anii ’60–’70, serviciile americane au primit informații (unele reale, altele exagerate) că sovieticii investesc masiv în așa-numita „psihotronică” și în fenomene parapsihologice: telepatie, clarviziune la distanță (remote viewing), influențarea minții de la distanță. Ideea era simplă și terifiantă: dacă inamicul poate citi gândurile spionilor americani sau poate influența deciziile liderilor fără să tragă un singur glonț, jocul devine complet dezechilibrat.
Așa s-a născut seria de programe cu nume criptice: SCANATE, Grill Flame, Center Lane, Sun Streak și, cel mai cunoscut dintre ele, Project Stargate (1977–1995). Bugetul total? Aproximativ 20 de milioane de dolari pe parcursul a două decenii – o sumă modestă pentru standardele CIA, dar enormă pentru cercetarea paranormalului.
Ce căuta de fapt CIA în telepatie?
Documentele desecretizate arată că Agenția nu visa doar la citirea gândurilor. Obiectivele erau concrete și militare:
- Transmiterea de informații secrete fără radio sau satelit (telepatie pură)
- Detectarea locațiilor ascunse ale armelor, submarinelor sau liderilor inamici (prin remote viewing)
- Influențarea deciziilor adversarilor de la distanță
- Posibilă protecție împotriva propriilor agenți manipulați mental
Într-un document NSA/CIA din anii ’80 apare chiar și expresia „telepathic manipulation” ca amenințare potențială la adresa securității comunicațiilor criptate. Se discuta serios despre posibilitatea ca un „psihic” să poată citi sau modifica direct codurile de pe hârtie, fără să atingă documentul.
Experimente concrete și rezultate surprinzătoare
Cel mai studiat subiect a fost Ingo Swann – un artist cu presupuse capacități paranormale care a devenit una dintre vedetele programului. Într-un experiment celebru, el a descris cu o acuratețe uluitoare un complex subteran sovietic secret… din confortul unui laborator din California. Alte sesiuni au vizat situri nucleare, submarine rusești sau chiar locația Arcei Legământului (da, chiar și așa ceva a fost încercat în Project Sun Streak).
Un alt aspect fascinant apare în raportul „Analysis and Assessment of the Gateway Process” (1983, desecretizat în 2003). Acest document de 29 de pagini explorează tehnica Hemi-Sync dezvoltată de Institutul Monroe – folosirea de sunete binaurale pentru a sincroniza emisferele cerebrale și a induce stări de conștiință extinsă. Teoria? În anumite frecvențe, mintea umană ar putea transcende spațiu-timpul, permițând accesul la informații non-locale… inclusiv posibile forme de telepatie.
Autorul raportului, locotenent-colonelul Wayne McDonnell, combină fizica cuantică, holografia universului și neuroștiința într-un mod care, chiar și azi, pare avangardist.
De ce s-a închis proiectul?
În 1995, CIA a comandat o evaluare independentă (American Institutes for Research). Concluzia oficială a fost dură: deși unele rezultate statistice erau interesante și improbabile a fi doar coincidențe, programul nu a produs informații operaționale fiabile și repetabile. Proiectul a fost închis, iar documentele au început să apară treptat în baza de date FOIA a CIA.
Totuși, mulți participanți și cercetători (inclusiv Russell Targ și Hal Puthoff de la Stanford Research Institute) susțin că succesul real a fost mult mai mare decât recunoașterea oficială și că o parte din tehnici continuă să fie studiate în programe clasificate.
De ce ne fascinează încă aceste dosare?
Pentru că ating o întrebare fundamentală: unde se termină mintea și unde începe realitatea? Documentele CIA nu dovedesc existența telepatiei ca fenomen științific acceptat, dar demonstrează altceva: chiar și cea mai pragmatică agenție de informații din lume a fost dispusă să exploreze serios granițele necunoscutului, cheltuind milioane și zeci de ani doar pe șansa ca universul să fie puțin mai ciudat decât credem.
Azi, când citim aceste pagini îngălbenite digital, simțim un soi de vertij intelectual. Poate că nu am descoperit încă telepatia… dar am aflat ceva mult mai important: cât de departe e dispusă să meargă curiozitatea umană atunci când e vorba de putere, supraviețuire și misterul ultim al conștiinței.
Și asta, dragi cititori, e poate cea mai interesantă poveste pe care o pot spune niște dosare desecretizate. 😏