Civilizația care cunoștea electricitatea acum 3000 de ani în urmă
Istoria oficială ne spune că electricitatea a fost descoperită abia în secolul al XVIII-lea, odată cu experimentele lui Benjamin Franklin și cu lucrările lui Alessandro Volta. Totuși, există un artefact care pune sub semnul întrebării întreaga cronologie: Bateria de la Bagdad, descoperită în 1936 de arheologi germani în apropiere de actualul Irak. La prima vedere, obiectul pare banal – un vas de lut de 13–15 cm înălțime, cu un cilindru de cupru în interior și o tijă de fier care iese în afara gurii vasului. Însă când cercetătorii au replicat artefactul și au turnat în el o soluție acidă (oțet sau suc de struguri fermentat), au obținut un curent electric de aproximativ 0,8–1,1 volți.
Destul cât să aurizeze o statuetă mică. Destul cât să pună pe gânduri întreaga lume științifică.
Cine erau parții, creatorii misterioși?
Artefactul (sau mai exact seria de 12–13 vase similare) datează din perioada părților (247 î.Hr. – 224 d.Hr.), un imperiu care a dominat Mesopotamia, Persia și o parte din India. Parții erau renumiți pentru cavalerie grea, pentru arta lor în aur și argint și pentru drumurile comerciale care uneau China de Roma. Nu i-am asociat niciodată cu electricitatea – până acum.
Cel mai cunoscut cercetător care a studiat bateria, dr. Wilhelm König (directorul Muzeului Național al Irakului în anii ’30), a observat că cilindrul de cupru era fixat cu bitum, exact ca izolatoarele moderne. Mai mult, în muzeele din Baghdad și Berlin există statuete mici din argint aurit care prezintă urme de galvanizare – o tehnică imposibil de realizat fără curent electric continuu.
Trei ipoteze plauzibile (și una spectaculoasă)
- Acumulatoare pentru aurire și argintare Cea mai acceptată teorie: parții foloseau mai multe vase legate în serie pentru a obține 4–5 volți și aurizau bijuterii sau obiecte de cult. În Egiptenii și romanii au preluat ulterior tehnica, dar au pierdut secretul după căderea Imperiului Part.
- Analgezic electro-stimulant În 2003, un episod din emisiunea MythBusters a demonstrat că aplicarea curentului produs de baterie pe tâmple reduce semnificativ durerea. Textele medicale partice menționează „ace de foc” care „alungă durerea din cap și din dinți”. Coincidență?
- Baterii pentru temple – experiențe religioase Ipoteza cea mai fascinantă vine din partea cercetătorului austriac dr. Arne Eggebrecht: preoții zoroastrieni puneau statui ale zeilor pe un piedestal conectat la baterii ascunse. Când credinciosul atingea statuia, primea un șoc electric ușor. Senzația era interpretată ca „atingerea divină”. Exact ca în templele grecești ulterioare unde se vorbea despre „focul sfânt care nu arde”.
- (Ipoteza neoficială) Transmiterea cunoștințelor de la o civilizație anterioară Unele vase prezintă motive decorative care amintesc de cultura sumeriană de acum 5000 de ani. Este posibil ca parții să fi redescoperit o tehnologie mult mai veche, transmisă oral sau prin manuscrise pierdute în incendiul Bibliotecii din Alexandria?
De ce nu a intrat în istoria oficială?
Răspunsul este simplu și trist: al Doilea Război Mondial a întrerupt cercetările. Wilhelm König a murit în 1943, artefactele au fost mutate în grabă, iar după 2003 multe au dispărut în haosul invaziei. Astăzi, doar câteva exemplare mai există în muzee, iar replicile funcționale sunt considerate „curiozități”, nu dovezi.
Ce înseamnă asta pentru noi astăzi?
Fiecare descoperire de acest gen ne amintește că istoria nu este o linie dreaptă, ci un puzzle cu piese lipsă. Poate că parții nu aveau becuri sau telefoane, dar aveau o înțelegere practică a electricității cu 1800 de ani înainte de Volta și cu 2000 de ani înainte de Tesla.
Și dacă ei au putut, cine mai știe ce alte civilizații au atins același nivel și apoi au dispărut fără urmă?
Poate că următoarea baterie străveche așteaptă cuminte în pământ, la doar o lopată distanță de a rescrie totul. Până atunci, priviți cu alți ochi vasele de lut din vitrinele muzeelor. Unele dintre ele nu au păstrat doar vin sau ulei. Au păstrat scânteia care a aprins, pentru prima oară în istorie, lumina electrică.