Copilul care vorbea 5 limbi la 6 ani – ce spun neurologii astăzi (în 2026)
Imaginează-ți un băiețel sau o fetiță de doar șase ani care trece cu ușurință de la română la engleză, apoi la spaniolă, franceză și poate chiar germană – toate într-o singură zi, fără efort aparent. Sună ca o poveste din filme, nu? Și totuși, astfel de cazuri există și continuă să apară, stârnind admirație, invidie și o mulțime de întrebări. Cum e posibil? Este un semn de geniu? Sau doar o chestiune de mediu și expunere masivă? Și mai ales: ce zic specialiștii în neurologie în 2026 despre creierul acestor mici poligloți?
Să începem cu realitatea: da, copiii de 6 ani care vorbesc fluent 4–6 limbi nu sunt doar legende urbane. Avem exemple documentate – de la micuța Bella Devyatkina (care la 4 ani vorbea deja 7 limbi, inclusiv rusă nativă plus engleză, spaniolă, germană, franceză, chineză și arabă) până la alți copii crescuți în familii multilingve cu părinți dedicați, bone vorbitoare native și școli internaționale. Cheia? Expunere masivă, constantă și – foarte important – plăcută. Nimeni nu a pus un copil de 3 ani să facă lecții plictisitoare de gramatică 3 ore pe zi.
Neurologii și cercetătorii în neuroștiințe sunt astăzi mult mai optimiști decât acum 20–30 de ani. Iată ce spun studiile recente (2024–2026):
Creierul copilului mic este extrem de plastic – neuroplasticitatea atinge apogeul între 0 și 7–8 ani. Fiecare limbă nouă creează și întărește conexiuni neuronale suplimentare, mai ales în zonele responsabile de procesarea limbajului (aria Broca, aria Wernicke, cortexul prefrontal). Un copil expus constant la mai multe limbi dezvoltă o rețea neuronală mai densă și mai flexibilă. Asta se traduce prin:
- Control executiv mai bun (atenție, inhibiție, comutare rapidă între sarcini)
- Memorie de lucru superioară
- Capacitate mai mare de rezolvare creativă a problemelor
Un studiu masiv publicat în Nature Aging (2025) pe peste 86.000 de adulți a arătat că persoanele multilingve au cu ~50% mai puține șanse să prezinte semne de îmbătrânire cognitivă accelerată. Cu cât mai multe limbi vorbești zilnic, cu atât mai mult „rezervă cognitivă” construiești – un fel de amortizor împotriva declinului cerebral de mai târziu. Dacă asta se întâmplă la adulți care au învățat limbi mai târziu… imaginați-vă ce se întâmplă când procesul începe la 2–3 ani!
Dar hai să fim realiști: nu orice copil expus la 5 limbi va vorbi fluent toate la 6 ani. Neurologii subliniază câteva limite clare:
- Timpul de expunere contează enorm Regula neoficială acceptată azi este că un copil are nevoie de minimum 25–30% din orele de veghe expuse la o limbă ca să ajungă la fluență conversațională. Dacă are 5 limbi, asta înseamnă că fiecare primește cam 5–6 ore pe zi – practic imposibil fără un mediu extrem de bine organizat (părinți care vorbesc limbi diferite, bone, școală imersivă, bunici etc.).
- Calitatea bate cantitatea Expunerea trebuie să fie interactivă și emoțională. Un copil care doar ascultă desene animate în cinci limbi nu va vorbi niciodată ca un nativ. Interacțiunea umană autentică (povești, jocuri, certuri drăguțe, explicații) activează zonele de recompensă din creier și fixează mult mai bine achizițiile.
- Nu există întârziere generală din cauza multilingvismului Mitul că „prea multe limbi întârzie vorbirea” a fost demontat demult. Copiii multilingvi pot atinge anumite milestone-uri (propoziții de 2–3 cuvinte, vocabular de 200–300 de cuvinte) cu 3–6 luni mai târziu decât cei monolingvi – dar doar în limba minoritară. Per total, ei știu mai multe cuvinte (suma tuturor limbilor). Până la 5–6 ani diferențele dispar aproape complet.
- Beneficii pe termen lung demonstrate Studiile din 2024–2025 arată că adulții care au fost multilingvi din copilărie au o întârziere de 4–5 ani a debutului simptomelor Alzheimer față de monolingvi. Creierul lor este mai rezistent la degenerescență.
Așadar, copilul care vorbește 5 limbi la 6 ani nu este neapărat un „supradotat” în sensul clasic (deși mulți sunt). Este mai degrabă dovada vie că un creier tânăr, sănătos, expus inteligent și afectiv la limbi multiple devine o adevărată „super-mașinărie” cognitivă.
Dacă ai acasă un astfel de mic poliglot (sau visezi să crești unul), amintește-ți: nu contează numărul de limbi, ci bucuria cu care le învață. Pentru că un copil care iubește să vorbească în orice limbă va continua să exploreze lumea întreagă – și creierul lui îți va mulțumi peste 50 de ani.