De ce cred tot mai mulţi istorici că Troia a fost o metropolă reală, nu doar un mit poetic

Multă vreme, Troia a fost considerată doar o poveste frumoasă spusă de Homer – un decor epic pentru furia lui Ahile şi viclenia lui Odiseu. Însă în ultimul secol şi jumătate, dovezile arheologice, lingvistice şi chiar geofizice s-au adunat într-un mod atât de convingător încât majoritatea specialiştilor de azi sunt de acord: Troia a existat cu adevărat şi, mai mult, a fost un oraş de o importanţă strategică şi economică remarcabilă pentru epoca sa.

1. Hisarlık – dealul care a schimbat totul

Totul a început cu un om de afaceri german excentric, Heinrich Schliemann, care în 1870 a decis să sape exact acolo unde tradiţia antică plasa Troia: dealul Hisarlık, în nord-vestul Turciei de azi, la doar câţiva kilometri de strâmtoarea Dardanele. Schliemann a greşit multe (a distrus straturi întregi în graba lui de a găsi „aurul lui Priam”), dar intuiţia lui a fost corectă: sub deal se aflau nu mai puţin de nouă oraşe suprapuse, construite şi distruse de-a lungul a peste două milenii.

Astăzi, situl se numeşte Troia I–IX, iar stratul care interesează cel mai mult pe cercetători este Troia VI–VIIa (aprox. 1700–1180 î.Hr.). Aici au fost descoperite:

• ziduri ciclopice de până la 9 metri înălţime şi 5 metri grosime
• turnuri de apărare masive
• porţi monumentale înclinate strategic (exact cum descrie Homer „porţile Sceene”)
• case cu mai multe camere, unele cu instalaţii de stocare a uleiului şi vinului care indică o economie prosperă

2. O poziţie geostrategică de invidiat

Troia nu era aşezată întâmplător. Controla accesul din Marea Egee în Marea Marmara şi, implicit, drumul comercial către Marea Neagră – o „autostradă” antică pentru cereale, metale preţioase, chihlimbar şi sclavi. Tabletele hitite descoperite la Hattuşa (capitala Imperiului Hitit) menţionează de mai multe ori un regat numit Wilusa (probabil Ilios = Troia) şi un rege pe nume Alaksandu – nume extrem de asemănător cu Alexandros, unul dintre numele prinţului troian Paris în Iliada.

Mai mult, texte hitite vorbesc despre un conflict major în vestul Asiei Mici, numit „Războiul Ahhiyawa”. Ahhiyawa este astăzi identificat aproape unanim cu lumea miceniană (grecească. Cu alte cuvinte, avem documente oficiale din secolul XIII î.Hr. care confirmă tensiuni militare între grecii micenieni şi o coaliţie condusă de Wilusa/Troia – exact contextul descris de Homer.

3. Dimensiuni care depăşesc aşteptările

În anii ’90, o echipă condusă de arheologul german Manfred Korfmann a folosit magnetometria şi radarul de sol pentru a cartografia întregul oraş din afara zidurilor citadelei. Rezultatul a fost uimitor: Troia VIIa avea o suprafaţă locuibilă de aproximativ 30–35 de hectare şi o populaţie estimată între 5.000 şi 10.000 de locuitori – dimensiunile unei adevărate metropole pentru Epoca Bronzului târzie.

Pentru comparaţie, Atena miceniană avea cam 20–25 de hectare, iar Micene doar 30. Troia era, aşadar, unul dintre cele mai mari şi mai bogate centre urbane ale lumii de atunci.

4. Urme clare de război şi distrugere

Stratul Troia VIIa se termină brusc în jurul anului 1180 î.Hr. cu un incendiu devastator. Arheologii au găsit:

• vârfuri de săgeată din bronz împrăştiate pe străzi
• schelete neîngropate în grabă
• provizii ascunse în vase mari sub podea (semn că locuitorii se aşteptau la asediu)
• ziduri prăbuşite intentional pentru a bloca intrarea inamicilor

Cronologia se potriveşte perfect cu estimările tradiţionale pentru Războiul Troian (sfârşitul secolului XIII – începutul XII î.Hr.).

5. De ce a fost uitată atât de mult timp?

După distrugere, Troia a intrat într-un lung declin. În epoca greacă clasică, locul era doar un mic sat şi un loc de pelerinaj pentru eroii Iliadei. Alexandru cel Mare a vizitat ruinele în 334 î.Hr. şi a jurat răzbunare „pentru crimele strămoşilor săi”. Dar memoria exactă a măreţiei oraşului se pierise, rămânând doar legenda transmisă oral şi apoi scrisă de Homer.

Astăzi, aproape niciun istoric serios nu mai pune la îndoială existenţa istorică a Troiei. Întrebarea nu mai este „dacă a existat”, ci „cât de mult din Iliada reflectă evenimente reale”. Răspunsul devine din ce în ce mai nuanţat: probabil că poemul lui Homer a combinat amintirea unui mare război comercial şi politic din Epoca Bronzului cu secole de tradiţie orală, exagerări şi poezie.

Cert este un lucru: sub dealul Hisarlık a pulsat cândva o adevărată metropolă a lumii antice, un nod comercial şi militar care a atras invidia şi armele celor mai puternici regi ai vremii. Şi, da, este foarte posibil ca undeva, în acele ziduri arse, să fi trăit un rege numit Priam şi să fi existat un conflict care a inspirat una dintre cele mai frumoase poveşti ale omenirii.