Există dovezi solide că mersul pe jos a fost considerat dintotdeauna o veritabilă terapie

Puțini își imaginează astăzi că simplul act de a pune un picior în fața celuilalt a fost, timp de milenii, una dintre cele mai prescrise „medicamente” ale istoriei medicinei. Și totuși, dacă ne întoarcem în timp, descoperim că marii înțelepți ai antichității vedeau în plimbare nu doar o mișcare banală, ci un remediu profund, holistic, capabil să echilibreze trupul, mintea și chiar sufletul.

Totul începe în Grecia antică, acolo unde medicina modernă își are adevăratele rădăcini. Hippocrate (460–370 î.Hr.), considerat părintele medicinii științifice, a fost primul care a lăsat în scris o prescripție clară de mers pe jos pentru pacienții afectați de tuberculoză (pe atunci numită „consumție”). El credea cu tărie că „mersul este cel mai bun medicament al omului” și că hrana și mișcarea, deși par opuse, lucrează împreună pentru a crea sănătatea. În templele lui Asclepios, pacienții erau încurajați să facă plimbări lungi, masaje și exerciții fizice ușoare – toate integrate într-un concept holistic de vindecare, cu mult înainte ca termenul să devină la modă.

Câțiva ani mai târziu, Asclepiades din Bitinia (secolul I î.Hr.), medic grec care a activat la Roma, ducea ideea și mai departe. Spre deosebire de practica obișnuită a vremii (sângerări și medicamente agresive), el prescria plimbări lungi, băi termale, masaje și muzică – un fel de „terapie epicureică” axată pe plăcere și echilibru natural. Pentru el, mersul era una dintre cele mai importante arme împotriva bolilor cronice, de la hidropizie până la paralizii.

Și apoi vine Aristotel. Da, marele filosof nu era doar un gânditor de cabinet. Când preda la Liceu (Lykeion), obișnuia să discute cu elevii în timp ce se plimba pe aleile acoperite ale școlii – de aici și numele de „peripateticieni” (cei care umblă). Plimbarea nu era întâmplătoare: mișcarea ritmică favoriza gândirea clară, digestia ideilor și, implicit, sănătatea corpului care susținea mintea. Filosofia și terapia se împleteau natural.

Romanii, mari admiratori ai grecilor, au preluat și ei această tradiție. Celsus, supranumit „Hippocrate latin”, și mai târziu Galen, cel care a dominat medicina europeană timp de peste o mie de ani, recomandau mersul ca exercițiu terapeutic esențial în aproape orice afecțiune – de la probleme digestive până la tulburări ale spiritului.

Ce e fascinant este că aceste observații străvechi au fost confirmate spectaculos de știința modernă. Studiile actuale arată că 20–30 de minute de mers alert zilnic reduc cu până la 30–50% riscul de boli cardiovasculare, diabet de tip 2, unele cancere și depresie. Mersul stimulează eliberarea de endorfine, îmbunătățește fluxul sanguin cerebral, scade inflamația sistemică și chiar modifică expresia genelor asociate cu stresul și îmbătrânirea.

Într-o lume în care căutăm pastila magică, soluția sofisticată, tehnologia de ultimă generație, poate că cel mai puternic „medicament” a rămas același de mii de ani: o pereche de pantofi confortabili și dorința de a face câțiva pași în plus. Gratuit. Fără efecte secundare. Disponibil 24/7.

Așa că data viitoare când medicul vă va recomanda „să mai faceți mișcare”, zâmbiți în sinea voastră. Nu e o noutate. E doar o veche înțelepciune greacă, testată empiric de peste 2400 de ani.

Și cine știe… poate că plimbarea de seară de mâine va fi, de fapt, cea mai serioasă consultație medicală pe care o veți face săptămâna asta. 😊