Fast-food-ul antic era, surprinzător, mai sănătos decât cel modern
Când ne gândim la fast-food, ne vin în minte imediat imagini cu burgeri uriași, cartofi prăjiți înecați în sos și pahare cât găleata pline cu suc carbogazos. Însă dacă am face o călătorie în timp până în Roma antică (sau în Pompeii, mai exact), am descoperi că „mâncarea rapidă” exista și acum aproximativ 2.000 de ani – și, atenție, era adesea mult mai prietenoasă cu organismul decât varianta de pe rafturile supermarketurilor și drive-thru-urilor din ziua de azi.
În antichitate, localurile populare se numeau thermopolia (literal „locuri unde se vând lucruri calde”). Acestea erau niște mici prăvălii deschise spre stradă, cu un tejghea lungă în care erau încastrate vase mari de lut (dolia), pline cu mâncăruri fierbinți. În Pompeii singur au fost descoperite peste 80 de astfel de locuri – practic, la fiecare colț de stradă găseai un „fast-food roman”!
Ce se servea acolo? O varietate impresionantă și surprinzător de echilibrată:
- tocănițe și supe din legume (linte, năut, fasole, ceapă, praz)
- pește și fructe de mare proaspete (sardine, stridii, scoici, chiar și melci)
- carne mai accesibilă (porc, pui, cârnați, uneori bucăți mai puțin nobile)
- brânzeturi, măsline, ouă fierte
- pâine proaspătă sau focaccia simplă
- fructe uscate, nuci, smochine și curmale
Un fel special care face senzație printre istorici este isicia omentata – un fel de strămoș îndepărtat al hamburgerului: carne tocată amestecată cu pesmet înmuiat în vin, condimentată cu piper, sos de pește (garum) și uneori boabe de mirt, învelită în plasă de grăsime și prăjită. Sună familiar? Și totuși, mult mai puțin procesat decât un burger modern.
Acum să comparăm serios lucrurile:
| Aspect | Fast-food antic (thermopolium) | Fast-food modern |
|---|---|---|
| Ingrediente principale | Legume, leguminoase, pește, cereale integrale, puțină carne | Carne procesată, cartofi prăjiți, zahăr, uleiuri rafinate |
| Procesare | Gătit pe loc, ingrediente relativ proaspete | Ultra-procesat, aditivi, conservanți, arome artificiale |
| Conținut de zahăr | Aproape zero (doar din fructe naturale) | Extrem de ridicat (băuturi + sosuri dulci) |
| Sare | Moderată (garum era sărat, dar porții mici) | Foarte ridicată (adesea excesivă) |
| Calorii/porție tipică | Moderate, echilibrate | Frecvent 800–1500+ kcal/porție |
| Fibre & micronutrienți | Multe (legume, leguminoase, cereale) | Foarte puține |
Sigur, nu idealizăm totul. Garum-ul (sosul fermentat din măruntaie de pește) era extrem de sărat și mirositor pentru gusturile moderne, iar igiena nu era chiar ca în prezent. Totuși, mâncarea era preparată zilnic, din ingrediente locale, fără aditivi chimici, fără sirop de glucoză-fructoză și fără uleiuri hidrogenate. Dieta mediteraneană, chiar și în varianta „la pachet”, era în esență baza alimentației romane obișnuite.
În timp ce un meniu combo modern ne poate furniza cu ușurință 150% din doza zilnică recomandată de sare și grăsimi saturate într-o singură ședință, un roman obișnuit care lua masa la thermopolium consuma o masă bogată în fibre, proteine de calitate decentă și grăsimi sănătoase din ulei de măsline sau pește – toate într-un ritm alert, dar fără să-și distrugă sănătatea pe termen lung.
Așadar, data viitoare când stați la coadă la drive-thru, amuzați-vă cu gândul că un strămoș al vostru din urmă cu două milenii probabil mânca mai sănătos decât voi, chiar dacă comanda lui era tot „rapidă și la pachet”.
Poate că nu ar strica să ne inspirăm puțin din antichitate: mai multe legume, mai puțin zahăr ascuns și ingrediente cât mai puțin procesate. Pentru că, se pare, uneori trecutul are lecții culinar sănătoase pe care prezentul încă le tot uită… 😏
Poftă bună și călătorie plăcută înapoi în timp! 🍲🏛️