Misterul trenului regal dispărut în 1940

Ultima actualizare Dec 2, 2025

O poveste reală care încă așteaptă să fie dezlegată

În noaptea de 6 spre 7 septembrie 1940, România trecea printr-unul dintre cele cele mai dramatice momente ale istoriei sale moderne: abdicarea forțată a regelui Carol al II-lea, cedarea Basarabiei și a nordului Transilvaniei și instaurarea regimului antonescian. În haosul acelor zile, un tren special – numit în documente „Trenul Regal nr. 1” sau „Trenul Tezaurului Regal” – a părăsit gara București cu destinația oficială Iugoslavia, având la bord o parte însemnată din averea Coroanei și a familiei regale.

De atunci și până astăzi, nimeni nu știe cu exactitate ce s-a întâmplat cu acel convoi. A ajuns oare în siguranță? A fostul suveran și comoara sa? Sau a fost interceptat, jefuit, scufundat, distrus într-un bombardament? Arhivele românești, sârbe, germane și britanice oferă versiuni diferite, iar mărturiile supraviețuitorilor se contrazic. Iată povestea, reconstruită cu grijă din documente desecretizate și relatări de epocă.

Contextul istoric: o țară în pragul prăbușirii

Vara lui 1940 a fost una de coșmar pentru România. Pe 26–28 iunie, URSS-ul a ocupat Basarabia și nordul Bucovinei. Pe 30 august, prin Dictatul de la Viena, România a pierdut fără război nordul Ardealului în favoarea Ungariei horthyste. Regele Carol al II-lea, deja extrem de nepopular din cauza relației cu Elena Lupescu și a corupției generalizate, a fost forțat să abdice în favoarea fiului său, Mihai I.

În noaptea de 6 septembrie, Carol al II-lea, Elena Lupescu, ministrul de curte Ernest Urdăreanu și un grup restrâns de apropiați au urcat în trenul regal la gara Băneasa (pe atunci în afara orașului). Trenul era format din 11–13 vagoane (numărul exact variază în funcție de sursă): vagoane de dormit de lux, vagon-restaurant, vagoane blindate și câteva vagoane de marfă sigilate.

Ce conținea exact trenul?

Documentele vremii și mărturiile foștilor funcționari ai Casei Regale vorbesc despre:

bijuterii personale ale regelui și ale Elenei Lupescu (estimare actualizată: peste 50–60 milioane dolari de azi)
42 de lăzi cu aur monetar (aproximativ 4–6 tone de monede și lingouri, provenite din rezerva BNR și din tezaurul personal al regelui)
tablouri de valoare (Grigorescu, Aman, Luchian, precum și câteva piese din colecția regală)
argintărie, porțelanuri de Sèvres, covoare persane, manuscrise și documente istorice
arhive personale extrem de sensibile (inclusiv corespondența regelui cu Hitler, Mussolini și lideri masonici)

Valoarea totală este imposibil de estimat cu precizie, dar se vorbește de câteva sute de milioane de dolari în valori de azi.

Traseul oficial și primele semne de pericol

Trenul a plecat din București pe ruta Timișoara – Jimbolia – Stamora Moravița – Vârșeț – Belgrad. Planul era să ajungă în Iugoslavia, apoi să continue spre Elveția sau Portugalia, de unde Carol să ia un vapor spre America de Sud.

Încă de la Jimbolia au apărut probleme: grănicerii germani și legionarii români au oprit trenul timp de câteva ore, cerând „control vamal”. Se spune că atunci au dispărut deja câteva lăzi. La Vârșeț, în noaptea de 7 septembrie, trenul a fost atacat de un grup de legionari în frunte cu un anume inginer Clime (mărturie a mecanicului de locomotivă). S-au tras focuri de armă, dar garda regală elvețiană a ripostat, iar trenul a reușit să treacă granița în Iugoslavia.

Variantele dispariției

Aici începe adevăratul mister. Există cel puțin patru ipoteze principale, toate cu argumente și contra-argumente:

Varianta oficială românească și iugoslavă Trenul a ajuns la Timisoara Mare (azi în Serbia), unde comoara a fost descărcată și depozitată într-un loc secret. Carol al II-lea și suita au continuat călătoria cu un alt tren spre Coasta de Azur, iar mai târziu în Brazilia și Portugalia. Aurul și bijuteriile ar fi rămas în Iugoslavia până în 1944–1945, când ar fi fost confiscate de partizanii lui Tito sau de Armata Roșie.
Varianta „trenului scufundat” În 1941, după invadarea Iugoslaviei de către Germania, o parte din vagoane ar fi fost atașate unui convoi militar și trimise spre Grecia. Pe Dunăre, în zona Porțile de Fier, trenul ar fi fost bombardat de aviația britanică și scufundat. Scufundători sârbi și români au căutat epava în anii ’90 și 2000, fără succes până acum.
Varianta germană Abwehr-ul și Gestapo-ul ar fi interceptat trenul în Croația (pe atunci Stat Independent al Croației) și ar fi confiscat aurul pentru efortul de război al Reich-ului. O parte din bijuterii ar fi ajuns în mâinile lui Hermann Göring, mare pasionat de artă furată.
Varianta „împrăștiată în familie” Cea mai plauzibilă pentru istorici astăzi: Carol al II-lea a reușit să scoată cea mai mare parte a comorii și a împărțit-o între rude și prieteni din Elveția, Argentina și Portugalia. O parte din bijuteriile Elenei Lupescu au reapărut în anii ’50 la licitații Christie’s și Sotheby’s.

Ce s-a întâmplat cu Carol al II-lea?

Fostul rege a trăit până în 1953 în Estoril, Portugalia, sub numele de „Carol Caraiman. A murit sărac, spun unii – sau extrem de bogat, ascuns, spun alții. Elena Lupescu a vândut treptat bijuterii pentru a-și întreține stilul de viață luxos.

Ce mai știm azi?

În 2005, Banca Națională a României a recunoscut oficial că o parte din aurul regal nu a mai fost returnat niciodată.
Arhivele Casei Regale, deschise parțial în 2018, conțin doar referiri vagi la „transporturi speciale septembrie 1940”.
În Serbia există încă un dosar clasificat la Arhivele Militare Belgrad cu titlul „Vagoni rumunski – 1941”.
Pasionați de istorie și căutători de comori continuă să scotocească Dunărea și să caute în pivnițele fostelor gări iugoslave.

Misterul trenului regal dispărut în 1940 rămâne unul dintre cele mai fascinante secrete ale istoriei românești. Nu este doar o poveste despre aur și bijuterii, ci despre decăderea bruscă a unei monarhiei, despre trădare, curaj și supraviețuire într-o Europă care se prăbușea în flăcările războiului.

Poate că într-o zi, o arhivă uitată sau un scufundător norocos ne va oferi răspunsul final. Până atunci vom ști dacă comoara regelui Carol încă doarme undeva sub apele Dunării, în vreun seif elvețian sau… pur și simplu s-a topit în istorie, așa cum s-a topit și ultima lui coroană.