Neslihan Atagul vorbește despre maternitate și revenirea pe platourile de filmare
Neslihan Atagül, una dintre cele mai îndrăgite actrițe din Turcia, a vorbit deschis despre viața ei după ce a devenit mamă. Surprinsă recent de jurnaliști într-un centru comercial din Istanbul, actrița a făcut mărturisiri sincere despre maternitate, schimbările din viața sa și sprijinul pe care îl primește din partea soțului ei, Kadir Doğulu. Cu emoție și naturalețe, Neslihan a povestit cum venirea pe lume a fiului ei, Aziz, i-a transformat prioritățile, dar și despre planurile de a reveni pe platourile de filmare.
Traducerea interviului:
— În primul rând, să vă urăm un An Nou fericit.
— Mulțumesc. Am intrat în noul an cam cu vânt, dar așa a fost.
— Da, la noi vântul bate mereu.
— Cam ca o furtună?
— Să-i spunem furtună.
— Vă urăm încă o dată un an fericit.
— Mulțumesc. Sănătate.
— Am lăsat în urmă anul 2025. Cum a fost pentru dumneavoastră?
— Pentru mine a fost un an foarte frumos. Un an extrem de productiv. L-am născut pe Aziz, am învățat lucruri noi, am făcut multe descoperiri. A fost, de fapt, un an plin de noutăți.
— Probabil că există o Neslihan Atagül de dinainte și de după Aziz, nu?
— Desigur, se schimbă inevitabil, dar sunt tot eu. Am devenit mamă, si mod natural sensibilitățile omului se schimbă, se adâncesc. Am câștigat mai multă experiență.
— Cum a fost procesul maternității pentru dumneavoastră? Cum decurge? Mă refer la primele momente.
— Uneori e ușor, alteori e greu. Sunt situații în care te simți copleșită.
— Există momente dificile?
— Desigur. Aducerea pe lume a unei ființe care depinde complet de tine și care te vrea doar pe tine… de la lipsa de somn, la plâns. Nu știi de ce plânge și trebuie să încerci toate variantele: are colici? îi este foame? îl doare ceva? îi e somn și nu poate adormi? Sunt lucruri pe care le trăiește, de fapt, orice femeie.
— Sunteți o persoană răbdătoare în mod normal?
— Depinde de persoană, de situație. Dar față de Aziz sunt mereu răbdătoare. Bineînțeles, e copilul meu.
— Kadir Bey v-a ajutat, desigur.
— Da, m-a ajutat foarte mult. Și încă mă ajută.
— Cu cine seamănă mai mult Aziz? Cu dumneavoastră?
— Seamănă cu amândoi, dar cred că seamănă mai mult cu Kadir.
— Deci cu Kadir.
— Da, cred că mai mult cu Kadir.
— Ce planuri aveți de acum înainte? V-a fost dor? Nouă ne-a fost dor de dumneavoastră.
— Și mie mi-a fost dor, sincer. Dar evaluez proiecte și cred că va fi ceva. Vedem.
— Aveți deja un interval de timp în minte?
— Da, am. Dar deocamdată rămâne la mine.
— Va fi televiziune clasică sau digital? Ce ați prefera?
— Nu știu, chiar nu știu.
— Nu va fi greu cu un copil?
— O să ne descurcăm. Nu cred că va fi ușor, dar nici foarte greu.
— Când ambii părinți sunt actori, trebuie ca unul să lucreze și celălalt să stea acasă?
— Nu, Aziz va fi cu mine. Va fi pe platou. Îi vom oferi mediul cel mai sănătos posibil. Va fi mereu cu mine.
— Având în vedere că mama și tata sunt actori, poate că asta va influența viitorul lui…
— Nu știu, sincer. Nu vreau să fac presupuneri. Aș vrea să facă exact ce își dorește el.
— Dumneavoastră v-ați dori să devină actor?
— Nu e o preferință specială pentru mine, dar dacă el își dorește, ce pot face? Nici pe mine nu m-a putut opri nimeni, cred că nici pe el nu-l va putea opri cineva.
— Mai am o întrebare: vă ocupați și de agricultură organică, nu?
— Da, mereu. Cultivăm fără pesticide.
— De ani de zile preferați o viață mai retrasă, departe de ochii publicului. Chiar și în vacanțe evitați aglomerația. De ce?
— Poate că locurile unde mergem noi nu sunt pe gustul vostru.
