Romgaz – Istoria gazului românesc din 1909 până în prezent

55

Într-o dimineață de iarnă din anul 1909, în satul Sărmășel din județul Mureș, un sondaj geologic pentru extragerea sărurilor de potasiu a luat o întorsătură neașteptată. La peste 300 de metri adâncime, în loc de sare, a țâșnit cu putere un jet de gaze naturale. Nimeni nu știa atunci că acel moment marchează nașterea unei industrii întregi în România – o industrie care avea să devină pilon al economiei naționale și care astăzi poartă numele Romgaz.

Această descoperire accidentală a fost scânteia care a aprins o aventură energetică de peste un secol. De la primele flăcări aprinse în stațiunea balneară Bazna, până la proiectele offshore din Marea Neagră, povestea gazului românesc este una de perseverență, inovație și adaptare continuă.

Începuturile – Transilvania devine leagănul gazelor naturale (1909–1945)

După izbucnirea de la Sărmășel, industria gazelor naturale s-a dezvoltat rapid în Transilvania, sub administrația austro-ungară. În doar câțiva ani, gazul a ajuns să alimenteze cazane cu aburi, să lumineze străzile din stațiuni și chiar să ajungă în orașe precum Turda. În 1912 se înființa prima societate dedicată transportului și exploatării gazelor – Erste Siebenbuergische Erdgas Aktiengesellschaft, iar în 1917 se construia prima conductă de transport gaze din Europa: Sărmășel–Turda.

După Marea Unire din 1918, România a preluat și reorganizat aceste active. Au apărut companii precum Sonametan (1925), cu sediul tehnic la Mediaș, iar infrastructura s-a extins spre consum casnic și industrial: iluminat, încălzire, producție de metanol sau sodă calcinată. Până la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, Transilvania devenise o regiune emblematică pentru exploatarea gazelor naturale în Europa Centrală și de Est.

Perioada comunistă – Apogeul producției și nașterea Romgaz (1945–1989)

După 1945, naționalizarea a adus sub controlul statului întreaga industrie energetică. Anii ’50–’70 au reprezentat epoca de aur a producției românești de gaze: în 1976 s-a atins un maxim istoric de 29,8 miliarde de metri cubi produși anual. România devenea aproape independentă energetic, iar gazul natural alimenta industrii grele, orașe întregi și chiar exporturi.

În această perioadă s-au construit primele depozite subterane de stocare (începând cu 1961 la Ilimbav, apoi Urziceni în 1979), iar rețeaua de transport s-a extins masiv. În 1991, compania națională de gaze a primit numele Romgaz, iar în 1998 a devenit Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz SA – entitatea care există și astăzi.

Tranziția capitalistă – De la monopol la companie listată (1990–2013)

După 1989, România a trecut prin reforme dureroase. În anul 2000, Romgaz a fost divizată: s-au creat Transgaz (transport), Depogaz (stocare), Distrigaz Nord și Sud (distribuție). Romgaz a rămas concentrată pe explorare, producție și stocare.

Anii 2000 au adus provocări: declinul producției din zăcămintele mature, creșterea importurilor și planuri repetate de privatizare care au fost amânate de mai multe ori. Totuși, în 2013 a venit momentul istoric: Romgaz s-a listat simultan pe Bursa de Valori București și London Stock Exchange. Statul român a vândut 15% din acțiuni pentru aproape 400 de milioane de euro – cea mai mare ofertă publică inițială din istoria bursei românești. Astăzi, statul deține 70%, iar restul este liber tranzacționat.

Era modernă – Diversificare și provocări globale (2013–2025)

În ultimul deceniu, Romgaz și-a extins portofoliul: a preluat centrala termoelectrică de la Iernut (2013), devenind și producător de energie electrică. Compania operează acum peste 120 de zăcăminte, șase depozite subterane majore și investește masiv în tehnologii moderne.

Cel mai ambițios proiect actual este Neptun Deep, dezvoltat în parteneriat cu OMV Petrom (50/50). Aflat în ape adânci în Marea Neagră, proiectul ar putea dubla producția națională de gaze după 2027, cu investiții estimate la 4 miliarde de euro. În 2025, forajul primei sonde a început, marcând un nou capitol în securitatea energetică a României.

Romgaz rămâne lider național: produce circa 40–50% din gazul natural consumat în țară, are rezerve solide și o poziție financiară robustă. Compania a emis cu succes obligațiuni internaționale și continuă să investească în explorare, reducerea emisiilor și tranziția energetică.

O moștenire vie

De la jetul neașteptat de la Sărmășel din 1909 până la platformele offshore din 2025, Romgaz reprezintă mai mult decât o companie: este povestea energiei românești. O poveste despre oameni care au crezut în resursele pământului, despre adaptare la vremuri schimbătoare și despre responsabilitate față de viitor.

Astăzi, când vorbim despre independență energetică și tranziție verde, Romgaz rămâne un actor cheie. Și cine știe? Poate peste încă 100 de ani, vom povesti cu mândrie despre cum un accident geologic din 1909 a schimbat cursul istoriei energetice a României.