Interviu cu actorii principali din serialul Lacrimi la Marea Neagra

Acest interviu cu Ulaş Tuna Aztepe și Irem Helvacioglu, interpreții personajelor Tahir și Nefes a fost realizat în anul 2018 la puțin timp după premiera serialului în Turcia.

Ulaş Tuna Astepe (Tahir)

Ai fost vreodată martorul unei scene de violență?

Ulaş: Cu toții am fost martori ai violenței. Contrar a ceea ce credem, violent nu este cel puternic, ci cel mai slab. Oamenii disperați recurg la violență. În cartierul Ortakoy unde am locuit era un apartament de unde se auzea în fiecare seară țipetele unei femei care era abuzată fizic de soțul ei iar vecinii treceau nepăsători. Poliția venea dar situația continua la fel. Eu nu știam exact din care apartament se auzea. Într-o seară același lucru s-a petrecut și am văzut-o pe femeia respectivă când a ieșit puțin pe balcon apoi s-a întors. Mi-am dat jos geaca…am sunat la toate soneriile acelui bloc, am strigat că sunt polițist și l-am găsit pe acel bărbat. Dar nu eram polițist, nu-l puteam aresta. De ce am spus că sunt polițist? Pentru că voiam ca el să fie speriat și să mă asculte. Aș fi putut folosi violența pentru a-l face să mă asculte, dar am ales să-mi folosesc mintea. Am coborât împreună de la etaj, ne-am așezat în fața clădirii și am fumat împreună. I-am spus că eu sunt vecinul lui, că lucrez la serviciile secrete și dacă va continua să facă acest lucru va suporta consecințele. Așa că i-am vorbit pe limba lui. Apoi am vizitat-o pe femeie din când în când, am băut ceai împreună, am întrebat-o cum mai e situația. Violența a încetat.

Ce părere ai de violența femeii împotriva bărbatului? Adică noi femeile nu folosim violența fizică dar folosim un alt fel de violență…

Ulaş: Violența împotriva femeilor este mai frecventă, mai ales în țări ca a noastră. În America este invers. Cred că suntem puțin amorțiți în privința violenței prin filme și știri și am ajuns să o acceptăm. Pentru că acesta e scopul capitalismului, să ne facă să ne obișnuim cu asta și o face prin mărirea treptată a dozei de violență. Așa că sistemul găsește zilnic modalități complicate prin care să ne bombardeze cu situații violente și în timpul acesta noi suntem preocupați de ultimul model de telefon care a apărut.

Cum îți controlezi furia? Ești o persoană furioasă?

Ulaș: Cine nu poate să își controleze furia are nevoie de ajutor. Persoanele de genul acesta nu sunt foarte comune. Eu sunt un bărbat foarte tolerant și asta vine din faptul că încerc să înțeleg persoana care se află în fața mea și să o accept așa cum este.

Serialul este ca un tribut adus bărbaților care locuiesc în zona Mării Negre. Ce ai observat la bărbații de la Marea Neagră?

Ulaș: Acesta este unul dintre lucrurile care îmi plac la serial. În povestea noastră lăudăm vitejia lor și cred că acest lucru e bun pentru ei. Cred că și critica este la fel de constructivă ca și lauda. Dacă de exemplu eu te laud pentru bunătatea, omenia și vitejia ta, te vei strădui să arăți și mai mult aceste trăsături. Dacă îi spui cuiva că e curajos, îl faci să devină și mai curajos.

Ce înseamnă numele Osman Sinav pentru tine?
(Osman Sinav e regizorul serialului)

Ulaș: Pentru mine numele Osman Sinav este strâns legat de o amintire frumoasă din copilărie. Era vineri seara, fratele meu se întorsese acasă din Istanbul de unde studia, ne-am strâns toată familia într-o cameră călduroasă, eu râdeam jos pe covor fiindcă mă gâdilau și ne uitam la serialul lui Osman Sinav “Super Baba”. Dacă aș putea să iau cu mine o amintire din lumea aceasta, pe asta aș lua-o.

Prin acest rol ești un erou în visele femeilor. Cum te simți?

Ulaș: Am vorbit cu tine când a fost difuzată prima dramă în care am jucat. Interpretam rolul unui tânăr rebel, morocănos care era opusul fratelui său erou și nu era acceptat cu ușurință. Am avut o reacție din partea oamenilor în acele zile. Mă opreau femeile pe stradă și îmi spuneau: „Nu-mi place ce-i faci fratelui tău, nu face asta, fiule”. Râdeam și le îmbrățișam pe mătușile acelea, le calmam. Dacă va fi vreo atenție pozitivă așa cum spui, probabil la fel voi reacționa.

Irem Helvacioglu (Nefes)

Nefes este un personaj uimitor pentru telespectatori. Cum este pentru tine?

Irem: Un personaj fascinant. Nefes este o femeie foarte puternică. În ciuda tuturor violențelor prin care a trecut, nu cedează. Violența împotriva femeilor este întotdeauna pe agenda zilei. Poate că acum este momentul să facem ceva în privința aceasta. Dar mi-a fost greu să interpretez o astfel de femeie. Nu am copii, nu am suferit astfel de violențe și nici nu am fost supusă abuzului psihic. Nefes este o femeie care a fost supusă unui abuz psihic sever. Am avut ajutor de la un psiholog pentru acest rol. Mă pregătesc de mult timp. Oricum am citit și înainte povești despre femei care au fost abuzate. Deoarece femeile nu omit astfel de știri, ele nu pot fi indiferente. Un bărbat spune „O, iarăși povestea femeii abuzate” și întoarce pagina, dar femeile nu reacționează așa ci se pun în situația acelei femei. Vecina noastră, prietena noastră, acele femei. Serialul descrie violența domestică, dar violența este în fiecare aspect al vieții noastre.

Cum definești violența?

Irem: Nu este o trăsătură cu care te naști. Alegi să o faci sau nu. La fel este și cu răutatea; alegi ori să faci bine ori să faci rău. Am fost supusă la foarte multe violențe psihice în acest serial timp de șase luni. Sunt foarte marcată de ceea ce am trăit chiar dacă este doar un rol. Violența a devenit un nod în gât pe care nu-l pot pune în cuvinte. Am lucrat într-o cafenea o perioadă scurtă de timp înainte de a merge la Conservator. La vremea respectivă, o colegă dragă de-a mea era abuzată de soțul ei. Îmi amintesc exact ce s-a întâmplat în ajunul divorțului. A fost un proces foarte dificil și epuizant. Nu poți să stai nepăsătoare când vezi așa ceva.

Ce părere ai despre Trabzon?

Irem: Sunt foarte bucuroasă să vin la Trabzon. Aglomerația și traficul din Istanbul îi fac pe oameni nefericiți. Când am venit la Trabzon am simțit că respir. Am și uitat de cât timp sunt aici. Filmăm în niște locuri foarte frumoase. Și publicul este foarte curios despre noi și ce vom face. Cei care au urmărit primul episod sunt foarte încântați. Unul dintre scenariștii noștri este din Trabzon și cunoaște oamenii și stilul lor de viață de aceea nu au fost omise detalii. Eu sunt de la Marea Egee, încerc să-i înțeleg pe oamenii de la Marea Neagră. Au privirea aspră dar sunt oameni foarte calzi și ospitalieri. Oameni care nu sunt indiferenți și întind o mână de ajutor celor care au nevoie.

Esti foarte cunoscută și ai mulți fani pe rețelele de socializare. Cum s-a întâmplat asta?

Irem: Asta se datorează serialului “Güneşin kizlari”. Publicului tânăr îi place să “mă urmărească”. Dar îmi este greu să postez fotografii de aici. Aș vrea ca ei să fie feriți de violență, să nu știe lucrurile acestea. Sau dacă știu, să știe cum să se protejeze.

În serialul “Güneşin kizlari” ai jucat rolul unui personaj vesel și plin de viață iar acum joci într-o dramă. Ești afectată când intri în rol?

Irem: Încerc să îmi schimb dispoziția imediat după ce plec de pe platoul de filmare. Trebuie să o las pe Nefes acolo. Dacă aș continua să trăiesc în rolul personajului aș avea nevoie de sprijin. Ritmul meu obișnuit și dispoziția mea sunt foarte ridicate. A trebuit să îmi cobor puțin ritmul la început. Niciodată nu îmi folosesc telefonul pe platou. La început, înainte de filmări nu vorbeam cu nimeni, îmi era greu să ies din rol și eram foarte obosită după filmări. Acum e puțin mai ușor, știu prin ce a trecut femeia și că singura ei preocupare e fiul ei.