Potențialul viitorului: Plasture adeziv alimentat de inteligența artificială pentru restabilirea vorbirii la persoanele cu tulburări de voce
Cercetătorii au dezvăluit într-un studiu publicat în Nature Communications că un nou plasture adeziv este promițător pentru a ajuta persoanele cu tulburări de voce să își recâștige capacitatea de a vorbi în viitor. Dezvoltat de cercetători din SUA, acest plasture mic și flexibil funcționează exclusiv pe baza mișcărilor musculare, după cum se detaliază în studiu.
Atunci când este fixat pe piele, plasturele convertește mișcările mușchilor laringelui în semnale electrice, care sunt apoi interpretate în vorbire de un algoritm de inteligență artificială, mai exact o formă de învățare automată. În prezent, prototipul este capabil să reproducă anumite fraze preînregistrate, după cum a împărtășit autorul principal al studiului, Ziyuan Che de la Universitatea din California, Los Angeles.
O caracteristică importantă a plasturelui este capacitatea sa de a funcționa fără a se baza pe vibrațiile corzilor vocale. Acest aspect este crucial pentru restabilirea vorbirii la persoanele cu corzi vocale deteriorate. Studiul evidențiază faptul că aproape o treime din populație se poate confrunta cu tulburări vocale la un moment dat în viață.
Tratamentele tradiționale pentru tulburările vocale severe, cum ar fi dispozitivele portabile precum electrolaringele, sunt adesea descrise de cercetători ca fiind incomode, inconfortabile sau invazive. În schimb, plasturele rezistent la apă nou dezvoltat are aproximativ dimensiunea unei monede mari și cântărește doar șapte grame, având o textură asemănătoare cu cea a unei mănuși de cauciuc.
Pentru a evalua eficacitatea dispozitivului, opt voluntari fără tulburări de voce au participat la teste în care li s-a cerut să vorbească și să șoptească propoziții specifice precum “Crăciun fericit”, “Te iubesc” sau “Nu am încredere în tine” în timp ce efectuau diverse activități, cum ar fi statul în picioare, mersul pe jos și alergatul. Rezultatele au indicat că dispozitivul a prezis cu exactitate conținutul vorbirii în aproximativ 95 la sută din timp.
Cu toate acestea, rămân provocări, cum ar fi distingerea între cuvinte care provoacă mișcări similare ale mușchilor gâtului, cum ar fi “face” și “Mark”. Cu toate acestea, Che a explicat că indiciile contextuale din cadrul propozițiilor mai lungi ajută la discernerea sensului.
Deși prototipul este promițător, Che a avertizat că mai sunt ani până la o eventuală disponibilitate pentru pacienți. În plus, limitarea actuală constă în necesitatea unor propoziții preînregistrate pentru ca dispozitivul să funcționeze, ceea ce ar putea restricționa aplicarea sa. Che rămâne optimist cu privire la faptul că progresele în materie de algoritmi vor permite ca în viitor plasturele să traducă mișcările mușchilor laringelui fără astfel de cerințe de preînregistrare.