Poveste din Anatolia episodul 2 (rezumat)

Acest episod este spus din perspectiva lui Dilek. Dilek este fiica unei familii de profesori si copilăria ei a fost petrecută mutându-se frecvent dintr-un oraș în altul. După un timp, Dilek a renunțat să mai încerce să se obișnuiască cu noul loc si să lege prietenii.

Taner este hotărât să-i câștige inima dar înainte de toate, trebuie să afle dacă este căsătorită sau are iubit. Soția lui Veysel, Cemile, își asumă această sarcină și o descoase pe Dilek și află că este singură.
Plin de speranță, Taner o invită într-un loc unde își petreceau timpul în copilărie dar fata refuză ferm. Mai mult, îi spune că vrea să-și termine munca, cât mai curând și să plece. Toate speranțele lui Taner sunt pierdute dar apoi Dilek îl roagă să îi îndrume pe ea și echipa ei spre o peșteră din zonă. Taner acceptă bucuros.

Veysel și soția lui își fac un plan pentru a-l ajuta pe Taner să rămână singur cu Dilek și reușesc să îi separe de echipă. Când Taner și Dilek intră în peșteră, cad pietre din munte și acoperă intrarea. Cei doi rămân blocați înăuntru și povestesc puțin despre ei și ce au mai făcut de când nu s-au mai văzut.
Mai târziu, când sunt salvați, sosește un bărbat și spune că este logodnicul ei.

Gândindu-se că planul lui Veysel este util și pentru el, Ramazan lasă o scrisoare în fața casei lui Asuman în care îi spune că moare de dragul ei și că o așteaptă la depozitul de legume frigorific. Tatăl fetei, primarul, găsește scrisoarea și merge la depozit. Ramazan a luat cu el un verișor și i-a spus să închidă ușa depozitului când sosește Asuman. Copilul stă ascuns și când aude pași, închide ușa fără să știe că nu a intrat Asuman ci tatăl ei. Într-o scenă amuzantă, cei doi trec de la conflict la a se îmbrățișa înghețați de frig, ca să se încălzească. Înainte de a fi salvați, pe când erau aproape de a-și pierde cunoștința, Ramazan îi spune primarului cât de mult o iubește pe Asuman. Primarul rămâne cu o impresie bună despre el.

Articol original scris de Tolbacudetoate©.